Răsărirea la mazăre este hipogeică (cotiledoanele rămân în sol) şi are loc la 6-9 zile de la semănat. Rădăcina este pivotantă, de tipul II, ramificată şi bine dezvoltată, ajungând până la adâncimea de 100 cm. Nodozităţile sunt mici şi numeroase, dispuse îndeosebi pe ramificaţiile laterale ale rădăcinii.
Mazărea (Pisum sativum L.) cultivată pentru boabe uscate, este bogată în proteină. Urme evidente de utilizare a mazării au fost descoperite cu mulţi ani în urmă, în Anatolia, Iran, Palestina şi Grecia, de unde aflăm că originea speciei ar fi în Orientul Mijlociu (Persia sau India). Ulterior a pătruns în Asia Mică şi în Europa.
O anumită proteină din mazăre poate fi folosită ca aditiv sau supliment alimentar împotriva hipertensiunii arteriale şi a maladiilor renale, potrivit unui studiu recent al cercetătorilor canadieni, informează eurekalert.org. Mazărea a fost considerată mult timp drept un super-aliment, ce conţine proteine, fibre dietetice şi vitamine, având un conţinut scăzut de grăsimi şi de colesterol.
