Vor să dezvolte fermele de familie prin impozite și „șansa” unui credit

La începutul acestui an, pe 30 ianuarie, Ministrul Agriculturii prezenta în ședința Guvernului o notă potrivit căreia deţinătorii de ferme familiale urmau să fie sprijiniţi cu fonduri europene. Cu o săptămână înainte, apăruse ordonanța care schimba mecanismul de impozitare a agricultorilor.

Luna ianuarie: Stabilirea impozitului pe norme de venit

moment cheie 1: După ședința Guvernului de marți, 22 ianuarie (trei ceasuri rele), agricultorii primeau vestea instituirii impozitului pe baza normelor de venit. Aceștia urmau să plătească impozit indiferent dacă au obținut sau nu producție agricolă.

„Practic, după ce adoptăm astăzi aceste acte normative, până mâine la ora 12 (…) putem să transmitem, către Parlamentul României, proiectul de buget (…) Astăzi, domnul vicepremier Chiţoiu va prezenta pachetul fiscal, adică toate acele modificări, care ne vor aduce, pe de o parte, venituri suplimentare la buget – şi domnul vicepremier va prezenta public şi toţi ceilalţi trebuie s-o faceţi – de unde vin aceşti bani suplimentari. Pe de altă parte, reducerea unor cheltuieli, simplificarea procedurilor şi a sistemelor de impozitare, la zonă de agricultură – impozite, taxe mai mici, dar o bază mai largă a celor impozitaţi şi tendinţa noastră absolută de a reduce evaziunea fiscală”, declarase Victor Ponta, la începutul acelei ședințe.

Din declarația premierului înțelegem graba cu care a fost elaborată și a intrat în vigoare această schimbare a modalității de impozitare. Bugetul avea nevoie de surse de venit. Fără a fi anunțat dinainte, noul Cod Fiscal a intrat în vigoare două zile mai târziu, pe 23 ianuarie, când OG 8/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial. Agricultorii au aflat că până la 25 mai trebuie să depună declarația la Fisc. Astfel, începând cu 1 februarie 2013, se impuneau veniturile din activităţile agricole, silvicultură şi piscicultură, conform Titlului III, cap. 7 din Codul Fiscal.

Agricultorii au avut o săptămână pentru a lua la cunoștință.

„Pe noul sistem de impozitare se impozitează o normă de venit net anual. Din venitul brut se scad cheltuielile şi se obţine un venit net şi, asupra acestui venit net, se aplică un impozit de 16% şi o cotă de 5,5% pentru contribuţiile la fondul de sănătate. Suma totală obţinută este sub 2% ca impozit pe cifra de afaceri, cum este impozitarea actuală pentru societăţile comerciale, pentru societăţile care arendează terenuri. Este o măsură simplificată de declarare şi de plată a acestui impozit de către peste 670.000 de agricultori persoane fizice, care vor deveni contribuabili la Fondul Naţional de Asigurări Sănătate. Atunci, vor putea să beneficieze şi de servicii de sănătate ca şi contributori (sic!), nu ca în prezent: beneficiază de servicii de sănătate şi aceştia nu contribuie la acest fond”, explica ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu.

Noul impozit se aplică, așadar, unui număr de aproximativ 670.000 de agricultori (potrivit ministrului). Puși în fața faptului împlinit, puțini dintre reprezentanții acestora au contestat public schimbările aduse Codului Fiscal. Cei mai mulți au suținut că sunt de acord să plătească impozit, dar că textul legii nu este suficient de clar și de corect.

Au urmat, apoi, o serie de discuții iar normele metodologice de aplicare au fost modificate ulterior, însă esența schimbării impozitării a rămas aceeași – norma de venit.

Luna ianuarie: Promisiunea fondurilor pentru fermele familiale

Dar să revenim la „fermele de familie” și la modalitatea prin care Guvernul vrea să pună umărul la dezvoltarea lor.

moment cheie 2: În ședința de miercuri, 30 ianuarie, Guvernul a primit o Nota din partea MADR în care erau prezentate măsurile pe care intenționeaza să le ia ministerul pentru sprijinirea fermelor familiale, atât prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, cât și prin bugetul național în anul 2013.

Prin fermă familială Guvernul înțelege „entitatea care desfăşoară o activitate economică permisă de lege, individual sau împreună cu familia sa pentru asigurarea autoconsumului, dar şi pentru comercializarea surplusului de produse obţinute”. De asemenea, „activitatea economica desfăşurată de către ferma familială – permanent, ocazional sau temporar trebuie înregistrată şi autorizată în condiţiile legii”.

Fondurile europene pentru sprijinirea acestora, anunțate în luna ianuarie, urmează să fie acordate „după jumătatea lunii iunie”, după cum a declarat ministrul Daniel Constantin.

Aici fac o paranteză și observ că dacă în cazul impozitării schimbarea a fost anunțată și s-a aplicat o săptămână mai târziu, în cazul sprijinului acesta a fost anunțat tot în ianuarie, dar se aplică șase luni mai târziu.

În urmă cu o lună, au început să apară și primele informații practice despre posibilitatea accesării acestor fonduri. A fost publicat ghidul consultativ al măsurii.

Aflăm dintr-un comunicat MADR din 25 aprilie că dimensiunea economică a fermei de familie poate fi între 2 – 50 UDE (Unitatea de dimensiune economică exprimă dimensiunea unei exploataţii agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploataţiei).

Tot din acel text aflăm că sunt alocate 50 milioane euro pentru finanţarea a aproximativ 1.000 ferme de familie, cu o valoare maximă eligibilă a proiectului de 125.000 euro, din care până la 50.000 euro sprijin nerambursabil prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

Așadar, Guvernul impozitează 670.000 de agricultori, după cum spunea dl Chițoiu, dintre care o mie vor primi sprijin. Sprijinul constă în maxim 50.000 de euro, pentru care fermierul trebuie să se împrumute alți 75.000, pentru a asigura cofinanțarea (este vorba despre un proiect al cărui buget are o valoare maximă eligibilă).

Legat de cei 75.000 de euro, săptămâna trecută, MADR a publicat proiectul unei ordonanțe prin care fermierii pot solicita credite.

„75.000 de euro microcredit se acordă pentru asigurarea contribuţiei individuale la finanţarea proiectelor de investiţii contractate pentru finanţarea din fonduri europene, în special pe măsura 1.2.1, fermele de familie”, a explicat Daniel Constantin.

Creditarea nu se rezumă la cei o mie de beneficiari ipotetici ai măsurii 121 ce urmează să fie lansată în luna iunie. Există trei categorii de credite, astfel:

– investiții de până în 15.000 de euro care nu pot fi finanțate prin PNDR ( de exemplu, achiziția de animale, așa cum explicase Daniel Constantin),
– pentru asigurarea capitalului de lucru, maxim 25.000 de euro,
– în fine, cei 75.000 de euro pentru asigurarea cofinanțării unui proiect european, despre care vorbeam mai devreme.

75.000? Casa mea nu face atât!

Am încercat să aflu părerea fermierilor potențial „familiali” despre sprijinul pe care Guvernul este gata să li-l acorde și am stat de vorbă cu doi agricultori din comuna Dascălu, județul Ilfov. „Uite, zic, puteți să primiți 50.000 de euro, nerambursabili”. Le-au sclipit ochii și au fost curioși, începând imediat să pună întrebări concrete. Firul discuției s-a rupt când le-am explicat că, zic, vi se asigură până și un credit pentru cofinanțare, de maxim 75.000 de euro.

„Adică să fac un credit de 75.000 de euro ca să iau 50.000? Păi casa mea nu face atât!”, zicea unul.

Mi-au povestit că mulți dintre ei erau deja „fripți” cu creditele luate doar cu buletinul cu ani în urmă, plătind apoi dobânzi consistente pentru frigidere, mașini de spălat și televizoare cu ecranul lat. O parte din ei erau demult pe lista neagră a datornicilor. În aceste condiții, rostirea cuvântul „credit” sau „dobândă” are potențialul de a goli chiar și o cârciumă sătească, într-o zi toridă de vară.

Creditarea – o măsură corectă, dar care se adresează altor beneficiari

Finanțarea are un rol important în agricultură, acolo unde veniturile sunt sezoniere iar inputurile trebuie negociate și cumpărate din timp. Dar, să fim înțeleși, majoritatea celor nou impozitați nu face parte din categoria potențialilor beneficiari ai „microcreditelor” de 15.000 până la 75.000 de euro. Aceste sume sunt fabuloase pentru cel care are, să spunem, cinci hectare.

În 2007, potrivit datelor Eurostat, România conducea detașat în clasamentul țărilor cu ferme mai mici de cinci hectare.

Date mai recente, publicate într-un raport al Ministerului Agriculturii din 2012, arată că suprafaţa agricolă utilizată în exploataţiile agricole din România este de circa 13,3 mil. ha, din care circa 8,3 mil. ha reprezintă teren arabil. Numărul exploatațiilor agricole care dețineau suprafețe cuprinse între 2 și 5 hectare era 727.200, potrivit RGA (recensământul general agricol) din 2010. Acestora li se adaugă alte 182.200 de exploatații cu suprafețe cuprinse între 5 și 10 hectare.

Îmi amintesc o declarație recentă a ministrului agriculturii, care spunea într-o emisiune televizată că „preocuparea noastra este să creăm acea clasă de mijloc care lipsește în agricultura românească”.

„Avem astăzi 800.000 de fermieri care au între 1 și 5 hectare. Se luptă la limita subzistenței să supraviețuiască”, mai spunea Daniel Constantin.

Graficul de mai jos, extras dintr-un document MADR, arată că exploatațiile agricole de până în 10 hectare reprezintă 97,7% din totalul exploatațiilor agricole din România. (click pe imagine pentru a o mări)

Pe de o parte, se vede clar că agricultura românească (ca și societatea, de altfel) este împărțită în doi poli. Cei care au foarte mult și cei care au foarte puțin. Lipsește clasa de mijloc, a celor care lucrează câteva zeci de hectare, iar ministrul agriculturii are perfectă dreptate să își stabilească un obiectiv din creșterea numărului de agricultori încadrați în această categorie.

Pe de altă parte, publicul-țintă al măsurii este reticent atât la creditare, pe baza experiențelor personale (cei din Dascălu cu care am discutat fac parte din cei 97,7%), cât și la birocrația reprezentată de accesarea fondurilor.

În privința reducerii birocrației s-a făcut un pas important, Daniel Constantin anunțând că potențialii beneficiari vor avea la dispoziție proiecte-model pentru accesarea fondurilor.

Rămâne cealaltă problemă, a creditării. Din punctul de vedere al unui agricultor, Guvernul vrea să îl „ajute” să ia bani cu dobândă. Asta după ce l-a impozitat în prealabil.