Turismul rural în Danemarca, Irlanda, Portugalia, Belgia, Italia si Finlanda
Practicarea turismului rural s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului XX. În aproape tot continentul european, un week-end sau o vacanţă la ţară au intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pure ecologic. Iată care este situaţia turismului rural în câteva ţări europene. Belgia – ţara […]
Practicarea turismului rural s-a extins din ce în ce mai mult în a doua jumătate a secolului XX. În aproape tot continentul european, un week-end sau o vacanţă la ţară au intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pure ecologic. Iată care este situaţia turismului rural în câteva ţări europene.
Belgia – ţara lui Tintin, a berii, a lui “Mauneken Pis” şi a altor câteva binecunoscute repere, din 1973 – când se constituie prima asociaţie, devine renumită şi în turismul rural. Belgia federală (compusă din: Vallonia, Flandra şi regiunea Bruxellesului) propune 260 de gituri rurale şi 145 camere “de oaspeţi” în regiuni bogate în patrimoniu artistic şi tradiţii populare. Echipamentele sunt omologate, controlate şi rezervate prin “Les Gîtes de Wallonie” fiind situate mai ales în jumătatea de sud a Belgiei. Wallonia este o zonă a pădurilor, rezervaţiilor naturale, a râurilor, dar – în acelaşi timp a muzeelor – a construcţiilor vechi bine conservate şi a echipamentelor de vacanţă confortabile. Acest veritabil mic paradis este locuit de oameni veseli şi mereu gata să facă o serbare, pragmatici, eficienţi şi deosebit de amabili. Toate cele de mai sus sunt, credem, suficiente pentru a demonstra şi proba buna lor reputaţie de gazde deosebit de ospitaliere.
Danemarca – este locul unde produsul turistic rural poartă un nume atractiv: “vacanţe active”. Prin intermediul organizaţiei “Landsforeningen for Landboturisme” din Skandenborg sunt puse la dispoziţia doritorilor 22 de aşezăminte cu circa 3000 de paturi. Serviciile turistice sunt oferite în demipensiune sau pensiune completă; cazarea este oferită în locuinţe la fermă, apartamente independente sau campinguri. Sunt acordate reduceri între 40-50% pentru copiii sub 12 ani, iar în extrasezon se practică preţuri speciale.
Finlanda – ţara “făcută” parcă în întregime din apă, aer şi arbori. Cele mai bine de 188.000 de lacuri şi peste 65% suprafeţe acoperite cu păduri realizează aici paradisul amatorilor de natură şi aer pur, proaspăt dar mai răcoros. Ţară în acelaşi timp a fiordurilor şi a lui Moş Crăciun, Finlanda posedă un popor calm, modest, pacifist şi foarte disciplinat. La toate cele prezentate până acum trebuie să mai adăugam lungile nopţi albe din perioada verilor arctice, sauna, barca pentru peşte şi echipamentul din lemn. Echipamentele turistice par a veni din lumea poveştilor, aceste mici cabane sau “castele” din lemn se găsesc mai ales în zona lacurilor, a fiordurilor şi în jumătatea sudică a Finlandei. Sunt omologate peste 5000 de aşezăminte cu un număr de peste 10 000 de paturi. Turiştii pot locui singuri în ferme sau gospodării ţărăneşti.
Irlanda – are incluse în circuitul turistic circa 500 de ferme ce oferă în mod tradiţional formula “bed & breakfast” (cazare şi mic dejun – t.a.), dar la cerere şi demipensiune sau chiar pensiune completă. Numărul oaspeţilor într-un astfel de aşezământ variază între 6 şi 10 persoane. Echipamentele posedă în mod frecvent cai (pentru echitaţie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. În zonele montane există posibilităţi pentru drumeţii sau escaladă, iar în zona litorală sunt numeroase plaje cu nisip şi se poate înota. Multe dintre ferme au amenajate locuri de joacă pentru copii şi pot asigura la cerere serviciul de “baby sitter”. În general copiilor li se acorda 25% reducere. În numeroase rânduri cazarea este oferită în apartamente independente sau în rezidenţe rurale rezervate în edificii antice. Zonele renumite în turismul rural irlandez sunt litoralul vestic şi partea centrală între Galway şi Dublin. Regiunile care se constituie în zone tradiţionale sunt: Ballyhourra Country (în apropiere de Shannon), Joyce Country, Inishowen, Unabhan şi Carlow Country.
Italia – turismul rural cunoaşte ca formă de manifestare “vacanţele verzi” şi are ca principală componentă agroturismul. L’Asociazione Nazionale per l’Agriturismo, l’Ambiente e il Territorio s-a constituit la Roma în 1965. Ghidul ospitalităţii rurale – editat periodic – conţine informaţii, adrese pentru vacanţe la fermă, descrieri ale echipamentelor, echipamente, produse tipice etc., despre dotările din 20 de regiuni ale Italiei. În cele peste 500 de pagini ale ghidului editat de AGRITURIST se regăsesc informaţii diverse despre aproximativ 1500 de echipamente (ferme, locuinţe antice renovate, pensiuni, case de odihnă, vile moderne, case tradiţionale, castele şi fortificaţii).
Pe lângă descoperirea diversităţii tradiţiilor culturale şi a peisajelor, turismul rural italian atrage prin:
• tradiţiile culinare ale bucătăriei italiene;
• renumitele vinuri;
• dansurile şi cântecele folclorului sau muzicii culte;
• arhitectura diverselor monumente istorice;
• poezia şi legenda fiecărei aşezări în parte. Renumite sunt regiunile Piemonte, Lombardia, Trentino, Veneto, Emilia Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Abruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria, Sicilia şi nu în ultimul rând Alto Adige.
Interesant de remarcat – şi reţinut este faptul că italienii sunt receptori de fluxuri turistice, dar şi unii dintre cei mai mari emiţători din cadrul mişcării turistice rurale europene.
Portugalia – 800 km de coastă ( ţărm – tărâm de vis), 12 insule, o pasiune ancestrală pentru ocean – căci aici Atlanticul întâlneşte Europa – patrie a unui popor de cuceritori şi descoperitori (Vasco da Gama şi Magellan au fost portughezi), şi nu în ultimul rând locul unde se “fabrică” vinul de Porto şi se cântă fado-ul. Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidenţi din mediul rural posesori ai unor rezidenţe de interes particular, arhitectonic sau istoric. “Turismo no Espaco Rural” (TER) propune case particulare, care pot fi frumoase ferme sau conace sau chiar castele din secolul XVIII, case rustice sau ferme în plină activitate.
Sectorul turismului rural este coordonat de Ministerul Comerţului şi Turismului, care acordă şi autorizaţiile pentru exercitarea acestei activităţi. În acelaşi timp se acordă un ajutor material deosebit celor care doresc să practice turismul rural. Se acordă credite pe perioade lungi şi nerambursabile în procent variabil, 40-60%, cu condiţia de a desfăşura această activitate timp de minim 10 ani.
Din punct de vedere turistic, Portugalia se împarte în opt zone promoţionale: Costa de Lisboa, Costa Verde, Costa de Prata, Montanhas, Planicies, Algarve, Azorele şi Madeira. Turismul rural reuneşte peste 100 de echipamente cu peste 1500 de paturi, la: ferme (quinta), conace (casa), castele (castelo), mori (moinho), vile (vila). Există de asemenea numeroase campinguri în toată ţara, care oferă posibilitatea petrecerii unei vacanţe economice şi în plin contact cu natura. Pentru tineri se înşiră în lungul ţării un lanţ de 18 hanuri.
“Vacanţele la ţară” în Portugalia oferă în mod deosebit animaţie, posibilitatea practicării sportului (înot, tenis, echitaţie, pescuit, vânătoare, golf) sau a participării la viaţa fermei – vacanţe active. Gazdele vorbesc în marea majoritate a cazurilor 1-2 limbi de circulaţie internaţională (franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană).
Deviza lor: “Un turist = un prieten. Zâmbeşte!”