Revanşa samsarilor de cereale

Scumpirea iminentă a produselor de panificaţie în România nu aduce beneficii nici procesatorilor, nici producătorilor de cereale, ci doar comercianţilor, scrie Săptămâna Financiară

Pe fondul unei creşteri generalizate a preţurilor alimentelor la nivel mondial, procesatorii din România se grăbesc să anunţe şi ei majorări de preţuri, pâinea fiind prima victimă a unei aşa-zise crize a grâului. În realitate, cărţile au fost făcute încă din vara anului trecut, când producătorii au căzut în capcana unui preţ avantajos la cereale, iar comercianţii au curăţat piaţa în vederea revânzării acestora la preţuri aproape duble faţă de cele de achiziţie. Piaţa neagră este principalul beneficiar al creşterii preţului cerealelor.

Încă din vara anului trecut, imediat după încheierea re­col­tatului la grâu, sindicatele din agricultură au avertizat că pâinea se va scumpi cu 25-30% încă din primele zile ale anului 2011. Motivul, la fel ca în fiecare an, ar consta în lipsa grâului de panificaţie şi nevoia de aprovizionare din import. Paradoxal, la o producţie de aproape 6 milioane de tone de grâu în 2010, necesarul de consum al României ar fi fost acoperit însă, rămânând şi o cantitate de circa două milioane de tone disponibilă pentru export. De unde a apărut a­tunci criza grâului şi cine câştigă din această conjunctură?

La aceas­tă întrebare, ministrul agriculturii, Va­leriu Tabără, răspunde tranşant:

„O cerere crescută din partea co­mer­cianţilor, care au achiziţionat can­­ti­tăţi semnificative de pe piaţă şi le direcţionează spre zonele portuare în vederea exportului”. Mai mult, mi­nistrul spune că piaţa grâului din România funcţionează după re­gulile pieţei europene „cu evo­luţii excepţionale ale preţu­ri­lor” şi că ori­ce intervenţie a statului nu este permisă. Lucru adevă­rat, în par­te, de unde tragem con­clu­zia că scumpirea pâinii este fireas­că în Româ­nia, căci aşa se în­tâmplă peste tot în lume.

Există însă şi anumite nuan­ţe, sau specifi­cităţi ale pieţei ro­mâ­neşti de ce­reale, pe care atât Minis­terul Agri­culturii, cât şi Gu­vernul le ignoră de ani buni.

Citeşte mai mult în Săptămâna Financiară