Resursele de apa ale Romaniei, relativ sarace si neuniform distribuite

Resursele de apă ale României sunt relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu. Acestea însumează teoretic 134,6 mld mc (fiind constituite din apele de suprafață- râuri, lacuri, fluviul Dunărea – și ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice este cca. 40 mld. mc. Resursele endogene specifice ale României raportate la populație sunt de 1.894 m³/an/loc, România fiind una din țările cu cele mai scăzute resursele de apă din Europa, așa cum rezultă din graficul alăturat.

Dacă se iau în considerare și resursele de apă exogene (care reprezintă aportul râurilor care se formează pe teritoriul altor țări și intră apoi pe teritoriul țării) – în cazul României Dunărea și cursurile de apă din bazinul Siretului superior – de 170 km³/an, resursele totale de apă ale României se ridică la 212 km³/an.

De aceea, România depinde în foarte mare parte de resursele de apă venind din diferite țări din amonte. Aceste resurse de apă nu sunt în totalitate utilizabile. De aceea, spre deosebire de țările din Europa de Vest și de Nord, lipsa unor resurse suficiente de apă riscă să devină un factor limitativ al dezvoltării economice, dacă nu este promovată o politică strictă de utilizare rațională a apelor de către factorii responsabili.

Din cauza regimului variabil al resurselor de apă din România , o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mări resursele utilizabile, ANAR ia măsuri de regularizare a debitelor prin lacuri de acumulare care să rețină debitele excendentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase.

ANAR are în vedere noi propuneri de amenajare a bazinelor hidrografice inclusiv prin realizarea de noi lacuri de acumulare – rezervoare de apă – cu scopul de a mări cantitatea de resursa de apă care poate fi utilizată de folosințe, inclusiv capacitățile de stocare a volumelor de apă la viituri. Schemele directoare de amenajare și planurile de management ale bazinelor hidrografice includ lucrările necesare pe termen scurt, mediu si lung, la care statul român va trebui să găsească resursele financiare necesare pentru realizarea acestora.

Tema Zilei Mondiale a Apei (22 martie 2011) din acest an “Apă pentru oraşe. Răspunsuri la provocările urbane”face referire la managementul apei în zonele urbane care înseamnă, pe de o parte, asigurarea infrastructurii de apă potabilă, respectiv apă uzată, iar, pe de altă parte, controlul poluării şi prevenirea inundaţiilor, printr-o bună colaborare între specialişti şi autorităţile locale. De multe ori, controlul poluării şi prevenirea inundaţiilor în marile oraşe sunt condiţionate de modul de dimensionare şi modernizare a infrastructurii de apă şi apă uzată, capabilă să facă faţă fenomenelor extreme şi să asigure gestionarea cantitativă şi calitativă a resursei de apă.

“Investiţiile în infrastructura de apărare a inundaţiilor trebuie accelerate. Investiţii importante ca acumularea Paşcani, pe râul Siret, Cosmeşti, pe râul Siret, la Hoghiz, pe râul Olt, canalul Siret-Bărăgan trebuie să fie finalizate, într-un orizont de timp relativ scurt, ţinând cont şi de condiţiile de mediu actuale, din mesajul directorului general al ANAR, DÁVID Csaba, cu prilejul Zilei Mondiale a Apei (22 martie).

Din cele 386 obiective de investiţii aflate în derulare în anul 2010: 339 sunt lucrări pentru apărarea împotriva inundațiilor, 37 sunt obiective pentru surse de alimentare cu apă și 10 sunt pentru protecția mediului.

În anul 2010 au fost consumate fonduri financiare alocate de la bugetul de stat, credite externe-BDCE si Fondul pentru mediu, în valoare totala de 870.558.855 lei (echiv 200 mil euro), fapt ce a dus la finalizarea si recepționarea unui număr total de 37 obiective de investiții, fiind puse în funcțiune următoarele capacități:

– regularizări, reprofilări de albie – 135,775 km
– apărări și consolidări de mal – 67,619 km
– diguri – 17,758 km
– supraînălțare, refacere de diguri – 70,567 km
– zid de sprijin, subzidiri – 3,805 km
– epiuri, căderi, praguri de fund – 124 buc.