Prof. dr. Vasile Puscas: Problemă agricolă sau politică agricolă?

Agricultura nu trebuie să fie neapărat o „problemă“ pentru România. Ea poate fi o soluţie pentru dezvoltare socio-economică. Comisarul european pentru Agricultură, românul Dacian Cioloş, a propus deja o reformă a Politicii Agricole Comune pe plan european. Politica agricolă din ţară nu îi dă încă şansa să pledeze mai mult pentru agricultorii români.

Într-una din zilele săptămânii trecute am discutat cu fermieri şi administratori ai politicii agricole dintr-un judeţ ardelean cu potenţial agricol deosebit. Invitat să dezbatem despre finanţarea europeană a agriculturii, dezvoltării rurale, pescuitului, am constatat că în mintea partenerilor de dialog era înstăpânită opinia că, în România, „agricultura este o problemă”. Or, agricultura nu este o problemă, ci poate fi o soluţie a dezvoltării economico-sociale a României. Problema cred că este lipsa unei politici agricole serioase şi netranspunerea în practica economică şi de piaţă a potenţialului agriculturii şi zonelor rurale.

Am comunicat interlocutorilor că la Bruxelles este în curs de dezbatere o propunere nouă de Politică Agricolă Comună care prospectează şi finanţarea pentru viitorul buget european (2014-2020). Concluzia fermierilor din zonă a fost: „Noi nu ştim ce să facem acum şi nimeni nu ne spune ce va fi mâine”. Am fost atent la mesajele în mass-media ale diriguitorilor agriculturii din România, în ultimele zile: interesul pentru agricultura bazată pe organisme modificate genetic şi reţeta implicării în evaziunea fiscală, în domeniul vinului.

Când a fost propus Dacian Cioloş pentru postul de comisar european (agricultură), politicienii şi arendaşii autohtoni au fost încântaţi, crezând că au găsit rezolvarea la situaţia agriculturii locale. Am spus, atunci, că ar fi mai bine să-l sprijinim pe Dacian Cioloş prin aplicarea în ţară a unei politici agricole sănătoase. Recent, Comisia Europeană a comunicat o viziune despre reforma Politicii Agricole Comune (PAC), iar comisarul Cioloş ar trebui să fie principalul vehicul al promovării ei şi găsirii sprijinului necesar pentru o schimbare care să înceapă peste doar trei ani. Desigur, dl. Ciolos nu reprezintă România în Colegiul comisarilor, dar, dacă ar avea şi o susţinere convingătoare din ţara lui, în fapte, nu în vorbe, ar avea un plus de valoare argumentativă.

Noua viziune a Comisiei Europene în domeniul Politicii Agricole Comune a fost comunicată după ce Franţa şi Germania s-au pus de acord (septembrie 2010) asupra principalelor obiective ale reformării politicii europene a agriculturii, iar agenţia specializată a ONU – FAO (Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură) şi-a prezentat rapoartele şi opţiunile în materie de agricultură şi alimentaţie. FAO estimează că, până în 2050, producţia agricolă va trebui să crească cu 70%, iar soluţiile pentru realizarea acestui deziderat sunt sporirea randamentelor, investiţiile de proximitate şi sprijinirea micilor ferme.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu produse agroalimentare, la Organizaţia Mondială a Comerţului persistă discuţia între cei care pledează pentru avantajele deschiderii cât mai largi a pieţei şi adepţii „suveranităţii alimentare”. Acutizarea problemei securităţii alimentare va fi un argument pentru cei care optează pentru reglementarea pieţelor.

Citeste mai mult in Adevarul