Privatizarea agriculturii trebuie să se facă fără fărâmiţarea tarlalelor

În toamna anului 1990, specialiştii din domeniul agriculturii căutau so­luţii pentru supravieţuirea acestei ramuri economice pe piaţa liberă. În timp ce politicienii din partidele istorice propuneau retrocedarea „in integrum” a terenurilor către foştii pro­prietari, inginerii agronomi susţi­neau evitarea refărâmiţării proprie­tă­ţilor agricole, pentru a face faţă ce­rinţelor economiei capitaliste. În cadrul unui demers jurnalistic mai larg, […]

În toamna anului 1990, specialiştii din domeniul agriculturii căutau so­luţii pentru supravieţuirea acestei ramuri economice pe piaţa liberă. În timp ce politicienii din partidele istorice propuneau retrocedarea „in integrum” a terenurilor către foştii pro­prietari, inginerii agronomi susţi­neau evitarea refărâmiţării proprie­tă­ţilor agricole, pentru a face faţă ce­rinţelor economiei capitaliste.

În cadrul unui demers jurnalistic mai larg, ziariştii de la Adevărul s-au deplasat în Podişul Transilvaniei, pentru a-i consulta pe conducătorii fermelor de stat cu privire la calea care era de urmat în agricultură. Printre intervievaţi s-a numărat ing. Petru Gherman, directorul IAS-ului Sighişoara. Unitatea cuprindea terenurile agricole din Sighişoara şi ale localităţilor din jur, având circa 400 de angajaţi. Produsul „vedetă” al IAS-ului era hameiul, care era culti­vat experimental acolo de Institutul Agro­nomic din Cluj pentru acli­ma­ti­zare şi extinderea culturii în Ro­mâ­nia. Pe lângă hamei, IAS-ul din Si­ghişoara avea plantaţii de pomi frunc­tiferi, dar şi ferme de ovine şi taurine.

Citeste mai mult in Jurnalul National