Povestea porcului – la zi

A fost odată ca niciodată o industrie bine dezvoltată de creştere a porcului în România, cu mulţi fermieri. Astăzi nu mai este cazul. Am putea relua încă o dată motivele pentru care industria a ajuns la un astfel de minim, însă poate este mai util să ne concentrăm asupra situaţiei prezente şi a posibilităţilor viitoare.

De la începutul anului, crescătorii români au pierdut bani din cauza preţului de vânzare ce a scăzut sub limita costului de producţie. Într-o astfel de situaţie critică, potenţată şi de lipsa totală a subvenţiei, parte din fermieri, şi aşa puţini, au fost nevoiţi să lichideze efectivele de animale. Interesant de observat că la fel s-a întâmplat şi cu fermieri din alte ţări UE pe parcursul anilor 2008, 2009 şi în acest an, efectivul de animale la nivel comunitar scăzând cu aproximativ 8%.

Probabil ca o consecinţă, cei care au rezistat acestei perioade, resimt, începând cu luna mai, o revigorare a preţului de vânzare a porcului în viu, respectiv carcasă.

Acest lucru demonstrează încă o dată ciclicitatea în industria de creştere a porcului. Această ciclicitate este influenţată de faptul că în momentele profitabile investitorii sunt atraşi de sector şi investind, cresc oferta, iar ca un mecanism invers proporţional preţul scade, uneori chiar sub costul de producţie generând pierderi şi forţând unele afaceri spre insolvenţă – în acest moment cererea va excede oferta, iar preţul de vânzare va creşte iar.

În ultimul timp, durata unui ciclu a scăzut atingând extrema maximă şi minimă pe parcursul a trei ani.
De observat că cererea populaţiei pentru carne nu a crescut însă interesul procesatorilor autohtoni faţă de porcul românesc, da. Aceasta se datorează creşterii semnificative a preţului la carnea din import (cauzată de scăderea şeptelului de animale din UE), evoluţiei cursului valutar, dar şi faptului că producătorii români vând, în prezent, cel mai ieftin porc din UE.

Pe termen scurt, considerând sezonul estival, este de aşteptat ca preţul de vânzare să nu scadă iar costul de producţie să se micşoreze odată cu utilizarea în hrana animalelor a cerealelor din recolta 2010; astfel, fermierii vor putea beneficia de oportunitate de recuperare a pierderilor suferite în prima jumătate a anului.

Statul poate de asemenea pune umărul în revigorarea industriei printr-o subvenţionare cu efect urmărit. Este adevărat că nu mai avem voie să subvenţionăm în mod direct sectorul, pentru a respecta principiul de liberă concurenţă (deşi noi nu avem voie să exportăm carne de porc românească), însă sunt state care au găsit soluţii. Avem exemplul Irlandei care tocmai a lansat o schemă de subvenţionare pentru bunăstarea animalelor în valoare de 29 milioane de euro. „Lansarea acestei scheme de ajutorare reflectă importanţa continuă pe care guvernul irlandez o acordă bunăstării animalelor din fermele noastre şi conformării tehnologiilor de creştere la standardele UE”, a declarat Brendan Smith, ministrul Agriculturii din Irlanda. (sursa: www.thepigsite.com)

Un sistem asemănător de subvenţionare funcţionează şi în Ungaria. Germania, cel mai mare producător de porc european, sprijină de asemenea sectorul oferind o subvenţie de 700 euro/ha crescătorilor care au în proprietate şi teren agricol.

Cu potenţialul României în agricultură este imposibil ca finalul poveştii porcului să nu fie „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, însă nu trebuie uitat că potenţialul nu plăteşte facturi!