Note pe politica agricolă a PSD-PNL
Liderii USL au lansat weekendul trecut programul de guvernare al Uniunii pe zona de agricultură. Se cuvine să semnalăm ideea bună de a lansa treptat ideile de guvernare şi prin documente focalizate pe anumite sectoare. În acelaşi timp, e uimitor că liderii liberali şi social-democraţi muncesc atât ca să lanseze mesaje pozitive pe agenda publică […]
Liderii USL au lansat weekendul trecut programul de guvernare al Uniunii pe zona de agricultură. Se cuvine să semnalăm ideea bună de a lansa treptat ideile de guvernare şi prin documente focalizate pe anumite sectoare.
În acelaşi timp, e uimitor că liderii liberali şi social-democraţi muncesc atât ca să lanseze mesaje pozitive pe agenda publică (viitoarea lor guvernare) şi în acelaşi timp se lasă antrenaţi în scandalurile zilei (regionalizarea, declaraţiile referitoare la Regele Mihai), iar dacă tot o fac, în loc să profite de greşelile adversarilor, încearcă cu tot dinadinsul să concureze la capitolul populism.
Dar nu vreau aici să mai comentez agenda publică a politicienilor, am făcut-o săptămâna trecută, ci să analizez conţinutul propriu-zis al programului pe agricultură. M-am folosit de rapoartele pe care le-am scos la Centrul Român de Politici Europene despre agricultură. M-am consultat şi cu Lucian Luca, expertul nostru afiliat cu expertiză în politici agricole, căruia îi mulţumesc pentru ideile aduse în acest articol şi pentru critica ideilor mele.
Evident, îmi va fi imposibil să trec prin toate detaliile programului, deci mă voi opri la câteva puncte. Cea mai bună idee din tot manifestul este aceasta: „USL consideră prioritară transformarea exploataţiilor mici şi de subzistenţă în ferme medii familiale”. Este o schimbare salutară, pentru că poziţia tradiţională a PSD, mai ales sub ministrul Agriculturii de pe vremea lui Adrian Năstase, Ilie Sîrbu, era concentrarea obsesivă asupra marilor exploataţii agricole.
Este ceea ce am recomandat în mod repetat României ca poziţie în politicile agricole ale UE şi teza principală a raportului nostru din 2009: „O ţară şi două agriculturi”. Spuneam acolo (împreună cu Lucian Luca) că România are, de fapt, două agriculturi: una cu ferme foarte mari, una cu ferme mici şi fărâmiţate. Nu am nimic cu fermele foarte mari, dar ele se descurcă oricum şi nu ar trebui să fie principalele destinatare ale banilor publici.
Dacă vrem să scoatem din sărăcie marea masă a ţăranilor care acum lucrează pentru subzistenţă, prioritatea ar trebui să fie fermele mijlocii, alea care ar scoate pe piaţă familiile ocupate în agricultură. Deci, în loc să ajutăm cu bani fermele-mamut şi apoi să plătim ajutoare sociale populaţiei rurale, mai bine concentrăm aceiaşi bani să îi ajutăm pe oameni să se ajute ei înşişi.
Ideea asta o tot spunem la diverse evenimente oficiale, dar nu se întâmplă mare lucru la nivel de politici. Fostul ministru Mihai Dumitru a încercat ceva până a fost mazilit de marii baroni agricoli care domină comisiile de agricultură de la Parlament, pentru că nu le satisfăcea interesele. USL reia obiectivul agriculturii de mijloc şi bine face.
Din păcate enunţă acest obiectiv în prima parte a programului, dar nu e susţinut ulterior prin proiecte concrete. Pentru a promova comasarea terenurilor la nivel mijlociu ar fi nevoie de politici complexe, promovate de mai multe ministere, nu doar de Agricultură, şi ar trebui început cu piaţa terenurilor.
Uneori, programul PSD ridică nişte probleme foarte bune, dar ori nu dă răspunsuri la aceste probleme, ori dă răspunsuri greşite. De pildă: marea problemă a capitalizării agriculturii. Băncile nu dau împrumuturi în agricultură, principalul motiv fiind (ne)înregistrarea terenurilor la cadastru.
Citeste mai mult in Romania Libera