Morarit si panificatie: Afacerea Covrigul

Covrigăriile au apărut în Craiova la fiecare colţ de stradă, deşi oficial România nu a ieşit din criză. Banalul covrig de 50 de bani prinde la orice buzunar. Patronii se gândesc la modernizări, din cauza concurenţei, iar clienţii îşi astâmpără foamea cu astfel de produse, din ce în ce mai sofisticate.

Covrigi clasici, copţi pe vatră, covrigi cu vanilie făcuţi în cuptoare moderne sau covrigi împletiţi înşiraţi pe aţă de cânepă. Toate aceste sortimente îşi găsesc o mulţime de cumpărători în perioada crizei. Afacerile cu covrigi s-au dezvoltat în oraş, mai ales de la apariţia crizei. Clienţii sunt de toate felurile. De la cei mai fără dare de mână, care nu-şi permit un altfel de prânz în oraş, până la alţii, mai înstăriţi, care vor doar să-şi potolească foamea. Patronii fie şi-au lăsat meseriile de bază şi s-au apucat de covrigi, fie s-au reprofilat în branşă, pentru că „mergea mai bine“. Business-ul este modest, pentru o familie, căci nu se învârtesc cifre de afaceri spectaculoase, numai că vânzarea de covrigi a prins pe perioada de criză. Ingredientele nu sunt deloc scumpe: făină, apă, sare, mac sau susan şi zahăr. Evident, vorbim şi despre costuri – energie electrică, gaz, salariile angajaţilor, în unele cazuri şi chiria –
şi, chiar şi aşa, tot mai rămân ceva bănuţi drept profit.

Citeste mai mult in Gazeta de Sud