Locul şi epoca de semănat la speciile floricole

Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat, în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor, de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute.

Locul de semănat pentru plantele floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate.

Semănatul în câmp se face direct la loc definitiv – posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium, Eschscholtzia, Papaver, Lupinus, Gypsophilla, Nigella); la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis, Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis, Tagetes ssp., Alyssum maritimum) – sau pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri), folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida, Bellis perenis, Myosotis alpestris etc.) şi a unor perene (Physostegia virginiana, Rudbeckia ssp.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara.

Semănatul în spaţii protejate (sere, solarii, răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens, Lobelia erinus, Salvia 23 splendens), la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida, Verbena hybrida, Celosia, Zinnia elegans), la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus, Cineria hybrida, Calceolaria hybrida, Cyclamen persicum etc.)

Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar, din diferite motive, se impune producerea răsadului (sămânţă puţină, soiuri valoroase, respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor, realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc.).

Lucrările premergătoare semănatului

Pregătirea spaţiilor, recipientelor şi substraturilor, în sere, începe cu pregătirea recipientelor (lădiţe, ghivece, cutii de plastic etc.) şi cu pregătirea substratului:

• curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%);
• asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1,0-2,0 cm nisip grosier,pietriş.
• prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex.:pământ de frunze, turbă şi nisip 1:1:1), cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare;
• dezinfectarea chimică sau termică a amestecului;
• aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului, se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor;
• marcarea rândurilor,cu marcatoare sau cu rigle,la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1,5-2 cm la seminţele mici, 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor
• pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni);
• amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm);
• aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor.
• prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere);
• introducerea substratului în răsadniţe,(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor),în strat de 10-12 cm, completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor; • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm.

Când se folosesc răsadniţe reci, lucrările se reduc la instalarea tocurilor, acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului.

În solarii,lucrările premergătoare semănatului încep cu instalarea scheletului şi acoperirea solariilor, urmate de pregătirea şi introducerea amestecului.

Amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii:

• delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50;
• aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor, fin cernut la suprafaţă;
• tasarea uşoară a stratului;
• marcarea rândurilor (dacă este cazul);
• instalarea suporţilor pentru umbrare.

În câmp, pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări,atât pentru semănături făcute la loc definitiv, cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor, cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. Curăţirea, nivelarea, mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri. Dacă se seamănă direct, se completează cu lucrări de fertilizare, erbicidare, modelare, conform tehnologiei de cultură a speciei respective.