Importanţa îngrăşămintelor cu potasiu

Potasiul este un element obligatoriu în nutriţia plantelor, animalelor şi a omului. El conferă plantelor rezistenţă la cădere si frângere, la ger, faţă de boli şi dăunători, conferă calitate recoltei – culoare, aromă şi gust. Culturile tehnice – sfecla de zahăr, cartoful, tutunul, floarea soarelui, apoi legumele, viţa de vie şi pomii fructiferi sunt mari consumatoare de potasiu îndepărtând anual în jur de 100 kg. K2O / ha.

În sol, potasiul provine din sinteza argilelor şi din mice. Un sol cu un conţinut normal de argilă are şi un conţinut normal de potasiu. Solurile sărace în potasiu sunt solurile nisipoase. Solurile acide au un conţinut scăzut de potasiu iar prin amendare creşte cantitatea acestora în potasiu. Elementul este puternic fixat în solurile cernoziomice, de aceeea şi solurile cu un conţinut bogat de potasiu necesită, uneori, îngrăşăminte cu potasiu. Nevoia de potasiu este cu atât mai mare, cu cât în sol se găsesc cantităţi mai mari de azot (NH4 +) şi fosfor (H2 PO4 -).

Dacă fertilizăm cu îngrăşăminte care conţin cationul sau anionul de mai sus, în sol se accentuează insuficienţa de potasiu pentru plante (între cationii NH4+ şi K+ există antagonisme evidente).

ÎNGRĂŞĂMINTE CU POTASIU

Clorura de potasiu (KCl) se fabrică prin eliminarea clorurii de sodiu din silvinit prin procedeul de solubilizare diferită la temperaturi ridicate. Produsul are culoare roşietică şi un conţinut de 60 % K. Se înţelege că diferenţa, adică 40 % o reprezintă clorul. De aceea îngrăşământul nu se recomandă la culturile care nu suportă clorul – culturi de seră şi solarii, mai ales solanacee.

Sarea potasică este în România un îngrăşământ răspândit care se produce prin amestecarea clorurii de potasiu cu săruri potasice brute (silvinit, kainit şi carnalit). Conţinutul în potasiu este de 40 % K2O.

Sulfatul de potasiu – K2O4 este mai uşor asimilabil de către culturile clorofobe (tutun, viţă de vie, pomi fructiferi, cartofi, tomate, pepeni, ceapă). Conţinutul în potasiu este de 50-54% K2O.

Dacă dispunem de ambele îngrăşăminte, sulfatul de potasiu se poate aplica oricând culturilor pe când clorura de potasiu numai toamna, în mirişte pentru ca apa să spele clorul.

La un conţinut al solului rezultat prin analiză de 150-200 ppm K (mg/kg sol) aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu nu mai trebuie făcută.

Autor: ing. George Bora