Idei de afaceri: Brichetarea rumegusului

Dupa anul 1990, in Romania, exploatarea forestiera a luat o amploare greu de controlat, prin aparitia in numar foarte mare a intreprinderilor particulare de producere a cherestelei. Iar volumul de rumegus neutilizat a crescut in mod dramatic, cu un impact nefavorabil asupra mediului inconjurator.

Milioane de metri cubi de rumegus de gater au fost imprastiate prin cele mai neasteptate locuri – cursuri de rauri, rape, gropi de gunoi si chiar campuri fertile, sub o falsa impresie ca acest material constituie un ingrasamant pentru terenul respectiv. (In realitate, timpul de reciclare naturala a lemnului este cuprins intre 15 si 25 de ani, timp in care terenul pe care a fost imprastiat devine un teren mort din punct de vedere agricol.)

Pornind de la aceasta constatare, dl. Dragomir Penes, fost profesor la Universitatea „Transilvania” din Brasov, s-a decis in 1991 sa proiecteze un utilaj care sa transforme rumegusul in combustibil si, totodata, sa atenueze impactul acestui deseu asupra mediului.

O rata a profitului de 200%

„Majoritatea oamenilor s-au obisnuit sa faca mizerie, asa ca era nevoie de cineva care sa faca si curatenie”, afirma dl. Penes. Ca urmare, a infiintat firma S.C. GOLDMARK S.R.L. si impreuna cu un inginer proiectant, s-a apucat de lucru.

Prima masina de brichetat a fost gata dupa un an si jumatate de munca, iar ulterior au urmat si alte utilaje. „Proiectul se concepe foarte greu, ai nevoie de multa experienta si de profesionalism”, spune Dragomir Penes.

„In schimb, obtinerea brevetelor de inventator reprezinta o satisfactie deosebita, iar unicitatea acestor utilaje in Romania implica si recompense frumoase pe plan material.”

Intr-adevar, pe langa faptul ca aceasta activitate de brichetare a rumegusului diminueaza poluarea mediului inconjurator, exista si posibilitatea obtinerii unor beneficii materiale imediate.

Dragomir Penes preconizeaza un profit minim de 200%, deoarece „costul brichetelor de rumegus variaza in functie de distanta la care trebuie livrata marfa. Astfel, o tona de brichete se valorifica la un pret cuprins intre 250-600 RON, in timp ce fabricarea acestei cantitati costa doar 120 RON”. In plus, utilajele sunt foarte usor de manevrat, astfel incat o singura persoana poate supraveghea cu succes o intreaga linie de productie.

Problemele care pot aparea in afacerea de brichetare a rumegusului sunt legate de valorificarea produselor. Totusi, daca exista o strategie corecta de promovare, problemele respective dispar. In acest sens, prezentarea unor studii de caz in care sa se accentueze avantajele folosirii acestor produse drept combustibil este binevenita si usor de realizat.

Care sunt avantajele brichetelor de rumegus?

Avantajele se refera, in principal, la faptul ca, in comparatie cu alti combustibili, rumegusul este net superior. De exemplu, pentru incalzit, este nevoie de o cantitate de brichete de doua ori mai mica decat de lemne, deoarece puterea calorica a rumegusului este de 4.200-5.500 kcal/kg, fata de cea a lemnului folosit pentru foc, 1.600-2.800 kcal/kg. Astfel, daca cineva foloseste lemne in valoare de 500 RON, de fapt i-ar fi fost suficiente brichete in valoare de 250 RON.

Totodata, spre deosebire de lemne, care necesita efectuarea unor operatii costisitoare si epuizante (taiere, depozitare, aschiere), brichetele de rumegus nu trebuie decat sa fie ambalate in saci de plastic, fiind apoi usor de transportat si de manevrat.

Un alt avantaj al rumegusului este ca se aprinde foarte usor, iar arderea lui este aproape integrala, ceea ce inseamna ca cenusa rezultata este foarte putina – aproximativ 10 g la 1 kg de combustibil.
Rentabilitatea utilizării brichetelor de rumeguş este evidentă şi în comparaţie cu alte tipuri de combustibili, cum ar fi cărbunii sau gazul, ai căror preţ creşte vertiginos. În plus, cei care folosesc cărbuni pentru încălzit ştiu foarte bine că o parte din cantitatea pe care o plătesc este sub formă de praf de cărbune, care nu poate fi utilizat. În acelaşi timp, costul de achiziţie este în jur de 2000 lei pentru o tonă de mangan, iar puterea calorică nu este mult mai mare decât cea a rumeguşului. În ceea ce priveşte utilizarea gazului ca mijloc de încălzire, Dragomir Peneş afirmă că „o centrală pe gaz de 1 Gcal consumă de două ori mai mult decât o centrală asemănătoare care foloseşte brichete de rumeguş”.

Rumeguşul este uşor de procurat, iar brichetarea rumeguşului este o activitate cu un potenţial deosebit atât în România, cât şi în ţările Europei de Est. „Investiţia într-o astfel de afacere se amortizează în maxim şase luni de zile, în funcţie de performanţele maşinii de brichetat. Cu cât utilajul este mai productiv, cu atât cheltuielile se recuperează mai repede. Avantajul cel mai mare însă, constă în faptul că materia primă se procură fără dificultăţi”, susţine Dragomir Peneş

Rumeguşul pe care-l obţineţi dumneavoastră din activitatea în atelierul de mobilă este o sursă importantă de materie primă, însă nu este singura. Practic, tot ceea ce trebuie să faceţi este să vă asiguraţi un acces uşor într-o zonă forestieră unde rumeguşul este omniprezent. Iar acest lucru nu este deloc dificil. Un alt loc de unde vă puteţi procura materia primă este incinta fabricilor de mobilă şi de cherestea, precum şi atelierele care se ocupă de prelucrarea lemnului. Acestea au uneori o maşină de brichetat şi valorifică rumeguşul în interesul propriu, dar mare parte dintre ele nu dau suficientă atenţie acestei activităţi.

Cum se desfăşoară procesul de brichetare? Există trei procedee de brichetare: mecanic (prin plastifierea aşchiilor de lemn şi sintetizarea lor termică), cu liant şi hidraulic. Primele două presupun costuri de producţie foarte mari şi din acest motiv sunt foarte rar utilizate, pe când cel de-al treilea este folosit pe scară largă în România şi în ţările din jur. În zona Europei de Vest, tehnologia de brichetare a rumeguşului este foarte des întâlnită, deoarece există un sistem prin care deşeurile rezultate în urma prelucrării lemnului sunt transportate automat la centralele termice pe bază de rumeguş sau în instalaţiile de brichetat.

Pe scurt, procesul de brichetare presupune o linie de producţie formată dintr-un sortator de deşeuri, o centrală termică, un uscător de rumeguş, o maşină de brichetare şi elementele auxiliare de transport între utilaje.

Prima etapă constă în separarea rumeguşului de toate celelalte deşeuri care pot afecta buna funcţionare a utilajelor. În acest sens, este nevoie de un sortator de deşeuri, un fel de sită automată, de dimensiuni mari, care efectuează această operaţiune cu exactitate şi într-un timp mult mai scurt decât s-ar fi făcut manual. Urmează apoi operaţiunea de încălzire şi uscare a deşeurilor, deoarece rumeguşul umed nu poate fi prelucrat sub formă de brichete. Din acest motiv, sunt foarte utile o centrală termică şi un uscător de rumeguş, care conferă o umiditate de maximum 17 %, astfel încât procesul tehnologic se poate desfăşura în condiţii optime.

Etapa finală presupune intrarea în funcţiune a maşinii de brichetat, care transformă rumeguşul în brichete, adică îl presează până la evacuarea totală a aerului existent între aşchiile de lemn.

În cazul în care se doreşte o valorificare a capetelor de scânduri sau a nodurilor, este nevoie de un tocător de deşeuri, care fracţionează materia primă în bucăţi mici, care pot fi prelucrate uşor de utilaje. Tocătorul de deşeuri poate valorifica toate deşeurile lemnoase, inclusiv pe cele rezultate din procesele agricole (resturi vegetale, crengi de copaci, viţa-de-vie etc.).

La început, alimentarea cu materie primă a maşinilor poate fi făcută manual, dar, pe măsură ce volumul de producţie creşte, se impune achiziţionarea de transportoare. De remarcat este faptul că producătorii de mobilă sau de cherestea şi cei care deţin ateliere de tâmplărie folosesc doar maşina de brichetat din întreaga linie tehnologică, deoarece celelalte operaţiuni nu sunt necesare în cazul lor.

Cea mai ieftină maşină de brichetat costă cel puţin 5.500 euro. În general, o linie tehnologică de brichetare se formează în funcţie de caracteristicile maşinii care transformă rumeguşul în brichete. Sortatorul de deşeuri este acelaşi în fiecare caz şi costă 1.500 euro. Costul celorlalte utilaje variază în funcţie de complexitatea liniei de producţie. Astfel, cea mai performantă maşină de brichetat este MBD 7, o combinaţie de două utilaje care acţionează simultan şi costă mai puţin decât două maşini separate de brichetat: 18.100 euro faţă de 2 x 11.500 euro. Pentru această variantă aveţi nevoie de o centrală termică care costă 9.000 euro, de un uscător de deşeuri (16.000 euro) şi de transportoare pe care le puteţi achiziţiona la preţul de 300 euro/ml. Toate utilajele au o perioadă de garanţie de un an, iar livrarea lor se face într-un interval de 90 de zile de la data achitării unui avans de 50 % din valoarea comenzii.

Firma producătoare de linii tehnologice de brichetare a rumeguşului pune la dispoziţia celor interesaţi şi utilaje mobile, care pot fi amplasate direct în locurile în care se găseşte materia primă. În acest caz, costurile de achiziţie a maşinilor sunt puţin mai mari şi aveţi nevoie în plus de un generator de curent electric şi de un aspirator de rumeguş, care poate înlocui sortatorul. Pe de altă parte însă, cheltuielile legate de transportul materiei prime sunt eliminate, aşa că profitul creşte.

Astfel, presele RUF au capacitaţi de prelucrare cuprinse între 110 şi 880 kg/h şi sunt destinate producerii brichetelor de forma rectangulară (asemănătoare unor cărămizi). Acest proces are loc prin presarea fără nici un fel de liant a unor deşeuri reciclabile: rumeguş, carton, hârtie, plastic, textile, fibre vegetale, şpan de metale feroase şi neferoase. Aceste deşeuri trebuie să conţină aşchii sau fibre cu o lungime de până la 50 mm şi să aibă o umiditate de până la 15 la sută.

Presele au o manevrabilitate simplă şi pot fi montate cu uşurinţă pe lângă orice utilaj care generează „materie primă”. În condiţiile asigurării unei alimentări automate, ele funcţionează 24 de ore pe zi, fără a fi nevoie de personal de operare. Sistemul lor hidraulic este prevăzut cu un microprocesor care optimizează funcţionarea instalaţiei pe fiecare secvenţă, la consumuri minime de energie electrică. Microprocesorul controlează, de asemenea, alimentarea cu material şi dozarea automată a acestuia, volumetric şi gravimetric, permiţând menţinerea constantă a dimensiunilor şi greutăţii brichetelor rezultate.

Datorită densităţii sporite, brichetele au o putere calorică de aproximativ 3,5 ori mai mare decât aceeaşi cantitate de lemn de foc. Forma lor rectangulară simplifică operaţiile de colectare, ambalare, paletizare, transport şi depozitare. Expedierea la clienţi se poate efectua în pungi de plastic sau din hârtie de sac.

În prezent, în România sunt instalate şi se află în exploatare cinci prese RUF de brichetat rumeguş, în zonele Suceava şi Maramureş, care procesează rumeguşul rezultat la prelucrarea lemnului în fabrici de mobilă. Datorită valorii mari a materialelor recuperate prin brichetare, firmele care achiziţionează un astfel de echipament îşi amortizează investiţia într-o perioadă de până la un an. Transformaţi rumeguşul în combustibil şi obţineţi venituri considerabile.