Firmele-fantomă au omorât industria zahărului

Evaziunea fiscală din industria zahărului afectează atât procesatorii, cât şi bugetul de stat care este prejudiciat prin neplata TVA. Dacă până la jumătatea anului trecut România avea o piaţă aşezată, cu potenţiali producători autohtoni de zahăr din sfeclă-de-zahăr şi din rafinarea materiei prime, în a doua parte din 2009 piaţa a fost invadată de importuri de zahăr la preţuri sub cele practicate în Uniunea Europeană, a declarat pentru Curierul Naţional Gheorghe Bejan, directorul executiv al Patronatului Zahărului din România.

Preţurile practicate de firmele-fantomă care dispar după ce activează un an „se situează la 1,9-2,1 leu/kg, în condiţiile în care un kg. de zahăr vrac la poarta fabricii costă 2,35 lei”, spune Bejan. „Este foarte clar că acest zahăr este introdus în România prin evaziune fiscală, iar cel mai uzitat caz este neplata TVA către stat. Această schemă frauduloasă a devenit un soi de afacere standard. Micii importatori/ambalatori care se ocupau până nu demult de cu totul alte afaceri au devenit peste noapte proprietari de mari cantităţi de zahăr alb achiziţionat la preţuri suspect de mici. În aceste condiţii, evaziunea fiscală din industria zahărului ca volum de vânzări se ridică undeva la 150.000 tone/an, la 500 euro/tonă fără TVA, ajunge la circa 75 de milioane de euro pe an”, a adăugat directorul executiv al Patronatului Zahărului. Conform aceleiaşi surse, originea zahărului cu care se dezvoltă afaceri frauduloase sunt ţări ca Bulgaria, Grecia, Ungaria, Serbia şi Croaţia.

Importurile ieftine omoară industria autohtonă

În cadrul UE, în interiorul sistemului taxei pe valoarea adăugată, livrările intracomunitare de bunuri sunt scutite de TVA în statul membru de expediere, atunci când acestea sunt efectuate de o persoană impozabilă în alt stat membru, care va ţine cont de TVA la sosire. Acest sistem, care permite o autofacturare întârziată a TVA, oferă loc pentru fraude: bunurile importate sunt vândute fără TVA şi odată ce a primit banii firma importatoare dispare sau intră în insolvenţă. „Şi cum controalele de verificare sunt rare, această afacere oneroasă poate dura luni sau chiar ani”, susţine Gheorghe Bejan.
Ca urmare, „impozitele şi taxele locale nu sunt colectate, producătorii cinstiţi sunt afectaţi, locurile de muncă sunt desfiinţate”. Cele două patronate – Patronatul Zahărului din România şi Asociaţia Producătorilor de sfeclă – au informat (fără rezultat) instituţiile în drept din ţară şi de la Bruxelles. În plus, au propus şi soluţii pentru rezolvarea acestei situaţii. Una dintre variante se referă la plata TVA de către importator/cumpărător în momentul sosirii zahărului la punctul de frontieră. O altă variantă propune ca TVA să fie garantat printr-o scrisoare de garanţie bancară pe care importatorul/cumpărătorul să o prezinte la vamă la nivelul calculat în funcţie de valoarea zahărului. Iar a treia variantă, şi după părerea specialiştilor, cea mai bună pentru a salva industria zahărului, ar fi reducerea TVA pentru produsele alimentare la 5%. În acest fel, evaziunea fiscală nu mai e aşa atrăgătoare, cum este la o TVA de 24%.

Cu doar 240 euro/ha nu poţi face agricultură

Mai mult decât atât, Mihai Dimitriu, directorul executiv al Asociaţiei Producătorilor de sfeclă, a declarat că după demisia ministrului Agriculturii, Mihail Dumitru, subvenţia de 230 euro/ha dată de statul român a fost tăiată. „Această tăiere i-a terminat pe fermieri, au rămas numai cu subvenţia de la UE de 240 de euro/ha. Am solicitat o întrevedere cu actualul ministru al Agriculturii pentru a semna un memorandum de a aduce subvenţia măcar la 200 euro/ha, dacă nu se mai poate 230. Toată industria zahărului e afectată, nu se va mai produce nimic, iar firmele vor da faliment. Şi cu subvenţia de la stat, fermierii români tot aveau cele mai mici ajutoare din UE”, a declarat, pentru Curierul Naţional, Mihai Dimitriu.

Citeste mai mult in Curierul National