Fertilizarea solului în agricultura ecologică

Care sunt fertilizatorii și amelioratorii de sol care pot fi utilizați în agricultura ecologică? Vă prezentăm lista completă și câteva sfaturi pentru cultivatorii certificați pentru producția organică.

1. gunoi de grajd şi gunoi de păsări sau urină;
2. paie;
3. turbă;
4. compost uzat din cultura ciupercilor;
5. compost din deşeuri menajere organice;
6. compost din reziduuri vegetale;
7. produse animale transformate provenite din abatoare şi din industrializarea peştelui;
8. subproduse organice rezultate din industria alimentară şi textilă;
9. alge şi produse din alge;
10. rumeguş de lemn, scoarţă şi resturi lemnoase;
11. cenuşă de lemn;
12. roci fosfatice naturale;
13. roci de fosfat de aluminiu calcinate;
14. zgura lui Thomas;
15. roci potasice măcinate;
16. calcar;
17. cretă;
18. roci de magneziu;
19. roci calcaro-magnezice;
20. sulfat de magneziu;
21. gips;
22. pudră de roci;
23. argilă (bentonită, perlit);
24. sulfat de potasiu;
25. microelemente (bor, cupru, fier, mangan, molibden, zinc);
26. sulf;
27. clorură de calciu (numai pentru tratamentele foliare aplicate la măr).

Pregătirea gunoiului de grajd. Gunoiul de grajd trebuie să fermenteze aerobic, prin 4 procedee

a) depozitarea gunoiului în grămezi mici, pe platformă sau la capătul tarlalei;
b) depozitarea gunoiului în grămezi mari, pe platforme betonate ;
c) compostarea gunoiului în prisme de compostare, prin amestecarea cu lut, nisip, pământ sau făină de rocă ;
d) compostarea de suprafaţă, prin împrăştierea direct pe tarla a gunoiului proaspăt şi incorporarea imediată sub disc.

Pregătirea composturilor. Composturile sunt amestecuri de resturi vegetale fermentate aerob în prezenţa unor ingrediente care activează fermentarea (gunoi de grajd bine fermentat, humus, făină de rocă, var stins, plămădeală de urzică).

Pregătirea urinei şi a mustului de gunoi. Mustul de gunoi este un amestec de urină cu apă.

Sistemul de îngrăşăminte verzi. Se practică culturi însoţitoare, în vederea:

a) îmbogăţirii solului în humus şi elemente nutritive;
b) protejării solului şi a vieţii microbiene;
c) obţinerii unor surse suplimentare de furaje.

După epoca de semănat, culturile însoţitoare pot fi:

a) culturi premergătoare;
b) culturi succesive;
c) culturi asociate;
d) culturi acoperitoare de sol (iarnă).

După destinaţie, culturile însoţitoare pot fi:

a) culturi furajere;
b) îngrăşăminte verzi.

Îngrăşămintele verzi în ogor propriu se practică când o solă este epuizată, după pomi, vie, hamei. De regulă se foloseşte trifoiul roşu.

Îngrăşăminte verzi în cultura premergătoare sau succesivă:

a) rezistente la iernat (amestecuri de trifoi cu ierburi);
b) sensibile la ger (borceagul de primăvară, trifoiul de Alexandria, lintea pratului, bobul furajer).

Îngrăşăminte verzi în cultura asociată:

a) asociere cu culturi prăşitoare (porumb, cartof, floarea soarelui etc.), se cultivă: soia, bobul furajer, lupinul dulce, lintea pratului, trifoi alb, trifoi mărunt, trifoi târâtor);
b) asocierea cu culturi neprăşitoare (cultura ascunsă), sunt folosite: trifoiul roşu, lucerna.

La cultura porumbului se asociază frecvent trifoiul mărunt (galben). Când porumbul are 20 de cm se seamănă trifoiul cu mâna.