Dezbatere pe bioproduct.ro: Agricultura românească: avem de toate, dar e lipsă de bani!

Cel mai frumos mesaj pe care l-am primit de la un mic fermier din judeţul Olt sună aşa: „avem roşii, legume, găini, ouă, lapte, facem brânză, stupi cu miere… la noi aici la ţară avem de toate, dar e lipsă de bani”, scrie Bioproduct.ro Asta mi se pare a fi exact definiţia agriculturii de subzistenţă. […]

Cel mai frumos mesaj pe care l-am primit de la un mic fermier din judeţul Olt sună aşa: „avem roşii, legume, găini, ouă, lapte, facem brânză, stupi cu miere… la noi aici la ţară avem de toate, dar e lipsă de bani”, scrie Bioproduct.ro

Asta mi se pare a fi exact definiţia agriculturii de subzistenţă. Îţi oferă tot ce ai nevoie pentru un trai decent, dar nu îţi lasă loc pentru investiţii. Ca să investeşti, îţi trebuie ori cash, ori credit.

Ca să obţii cash, trebuie să produci şi să vinzi surplusul, la un preţ cât mai bun. Şi aici vine buba: preţul nu e bun, nu e deloc bun, ba e chiar atât de prost încât de multe ori nu îţi scoţi, tu fermierul, nici măcar ce ai semănat. Semeni pleavă, culegi vânt. De ce e preţul prost? Păi din mai multe motive.

Unul ar fi cantitatea surplusului. Ca mic fermier, nu obţii recolte mari, astfel încât ai două alternative: vinzi samsarului pe un preţ de nimic, sau cauţi consumatorul direct şi vinzi câte puţin, dar la preţul corect al pieţei. Dar asta implică, pe de o parte, spaţii de depozitare (deci investiţii şi iată că ne învârtim în cerc), iar pe de altă parte cel puţin o persoană dedicată activităţii de vânzare. Că dacă vinzi, când mai produci?

Ca să obţii un credit, nici nu se pune problema să iei bani pentru un proiect de investiţii (fie el şi european) dacă nu ai ce să pui gaj.

Şi iată blocajul, un ambuteiaj de toata frumuseţea care frânează agricultura.

Citeşte mai mult şi comentează pe bioproduct.ro, forumul micilor fermieri.