Despre intervenţia statului în zootehnie, la 1909. Mecanisme de sprijin, subvenţii, infrastructura zootehnică

Reforma agrară din 1864 a fost o măsură luată de guvernul Mihail Kogălniceanu sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prin care ţăranii clăcaşi erau eliberaţi de obligaţiile faţă de boieri şi erau împroprietăriţi cu pământ. A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a agriculturii româneşti, scrie BIOPRODUCT.RO. Ţăranilor li s-a dat pământ, dar […]

cal-pasunat-ivanestiReforma agrară din 1864 a fost o măsură luată de guvernul Mihail Kogălniceanu sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, prin care ţăranii clăcaşi erau eliberaţi de obligaţiile faţă de boieri şi erau împroprietăriţi cu pământ. A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a agriculturii româneşti, scrie BIOPRODUCT.RO. Ţăranilor li s-a dat pământ, dar nu au fost sprijiniţi să producă peste nevoile familiale. Mai mult, din momentul împroprietăririi aceştia au căpătat statutul de contribuabili, fiind obligaţi să plătească taxele şi impozitele stabilite la acea vreme.

Dacă până la 1864 ţăranii negociau direct cu boierii şi reprezentanţii lor dările pe care trebuiau să le plătească, o negociere de tip oriental, nu au mai putut face acelaşi lucru cu reprezentanţii statului, veniţi să colecteze impozitele. Metoda negocierii nu a mai putut fi aplicată, fapt ce a generat nemulţumiri care s-au acumulat şi s-au menţinut decenii întregi.

Reformele nu s-au oprit, ci din contră. Treptat, statul a început să promoveze politici de sprijin, dintre care un loc important îl ocupă politica promovată de statul român, la începutul secolului XX, în domeniul exportului de produse agricole.

Astfel, în perioada interbelică, România şi-a păstrat în bună măsură locurile fruntaşe ocupate în topul mondial al exporturilor de mărfuri agricole. Agricultura românească făcea primii paşi către intensificarea producţiei şi organizarea valorificării acesteia.

Măsuri de sprijin în agricultură, la începutul secolului XX

Intervenţia statului în agricultură se manifesta prin acţiuni pentru susţinerea producţiei, reglarea preţurilor interne şi export. Despre cum sprijinea statul român exportul am scris în 2009, pe blogul personal. Scriam atunci despre o carte din colecţia personală – „Zootehnia generală” – lucrare a profesorului Nicolae Filip, tipărită în 1909. Cartea conţine şi o colecţie de legi, din care mi-a atras atenţia „Legea pentru încurajarea exportului de carne şi îmbunătăţirea raselor de animale, din 15 martie 1906″.

citeste continuarea pe BIOPRODUCT.RO