Cum se seamănă legumele în câmp? Metode de semănat la legume

Metodele de semănat folosite la culturile de legume sunt următoarele: prin împrăştiere, în rânduri şi în cuiburi.

La stabilirea metodelor de semănat se ţine seama de asigurarea den­sităţii optime de plante la unitatea de suprafaţă, cât şi de spaţiul necesar efectuării lucrărilor de întreţinere şi recoltare.

Semănatul prin împrăştiere nu se practică decât sporadic, pe suprafeţe restrânse la unele culturi legumicole şi anume la cele care au perioadă scurtă de vegetaţie, nu se prăşesc şi nu se răresc ca: spanac, ridichi de lună, arpagic.

Semănatul în rânduri se practică la toate culturile de legume. Are ca avantaje: repartizarea uniformă a seminţelor în sol, economie de sămânţă de 20-40%, întreţinerea mai uşoară a culturilor, mecanizarea praşitului şi a altor lucrări de întreţinere şi recoltare, irigarea pe brazde etc.

Semănatul în rânduri echidistante se face atât pe teren plan, cât şi pe teren modelat, la speciile care se cultivă la distanţe mai mari (sfeclă, fasole).

Semănatul în benzi este o variantă a metodei de semănat în rânduri echidistante. în bandă se seamănă 2-6 rânduri apropiate, între benzi se lasă distante mai mari, care permit deplasarea tractorului pentru exe­cutarea lucrărilor de îngrijire si recoltare. Această metodă se practică pen­tru culturile cu densitate mare la unitatea de suprafaţă (morcov, ceapă).

Semănatul în cuiburi se face la acele culturi care necesită distante mai mari atât între rânduri, cât şi între plante pe rând, cum ar fi castraveţii, pepenii verzi, pepenii galbeni, dovlecelul şi fasolea urcătoare.

La semănatul în cuiburi se distribuie, de obicei, un număr mai mare de seminţe într-un cuib (4-5), urmând ca după răsărire plantele să se rărească lăsându-se cele mai bine dezvoltate şi sănătoase.