Culturi agricole „de colecţie”: cartoful japonez
Cartoful japonez o plantă originară din Japonia, cu tuberculi bogatii în vitamine și substanțe minerale ca și cartoful timpuriu. Se cultivă pentru tuberculii săi gustoși, care se consumă atât în stare proaspătă, cât și la prepararea unor mâncăruri. Cartoful japonez dezvoltă la suprafață o tufă foarte deasă, datorită unei ramificări puternice a lăstarilor aerieni. Frunzele […]
Cartoful japonez o plantă originară din Japonia, cu tuberculi bogatii în vitamine și substanțe minerale ca și cartoful timpuriu. Se cultivă pentru tuberculii săi gustoși, care se consumă atât în stare proaspătă, cât și la prepararea unor mâncăruri.
Cartoful japonez dezvoltă la suprafață o tufă foarte deasă, datorită unei ramificări puternice a lăstarilor aerieni.
Frunzele sunt dințate, având culoarea și forma identică cu frunzele de mentă. În condițiile din Europa planta nu înflorește, tulpina subterană (care reprezintă partea comestibilă a plantei) se prezintă sub formă de tuberculi mici, în formă de corn, albicioși la culoare, fragezi și suculenți.
Preferă pământurile ușoare cu suficientă umiditate.
Tehnologia de cultură a cartofului japonez
Potrivit tehnologiei prezentate de prof. G Vâlceanu, terenul arat din toamnă (la 28- 30 cm) este totodată bilonat și mobilizat în vederea plantării.
Înființarea culturii are loc primăvara , după trecerea perioadei de brume, prin plantarea tuberculilor în cuiburi(2-3 la cuib), la distanța de 60 – 70 cm între rânduri și 30 cm între cuiburi. În timpul verii, cultura se menține prin prașile repetate și tratamente împotriva bolilor și a dăunătorilor.
După ultima prașilă, cultura se rărește, pentru mușuroirea plantelor și asigurarea condițiilor de creștere a tuberculilor.
Recoltarea are loc toamna, spre sfârșitul lunii octombrie, când tulpinile aeriene sunt uscate și se poate face mecanizat cu mașina obișnuită de recoltat cartofi.
Tuberculii sunt ceva mai rezistenți la temperaturi scăzute decât cartoful obișnuit, cu condiția să stea în pământ nerecoltați.Scoși din pământ, tuberculii nu se pot păstra timp mai îndelungat, deoarece se veștejesc și se oxidează foarte repede.
Pentru o perioadă mai scurtă de păstrare se pot stratifica în nisip, în beciuri. Producția de tuberculi este de 15 t /ha.
Pentru înființarea unui hectar de cultură sunt necesare 1500 – 2000 kg tuberculi.