Consecintele neasigurarii conditiilor de iernare a animalelor

Asigurarea unor conditii optime pentru întretinerea animalelor în anotimpul rece reprezinta prioritatea oricarui crescator interesat de beneficiu, indiferent de efectivul pe care îl detine. Sezonul rece, prin caracteristicile sate (temperaturi scazute, ploi, ninsori, înghet, vânturi puternice), solicita capacitatea de adaptare a organismului cu implicatii asupra functiilor vitale si asupra productiei.

Epidemiologia moderna a creat conceptul de „factor de risc” pentru acei parametrii negativi care actioneaza constant într-un interval de timp realizeaza un cumul care poate conduce la perturbarea starii de sanatate. Actiunea acestor factori este mai intensa în anotimpul rece.

Daca interventia crescatorului nu conduce la crearea unor parametri optimi, de confort, pentru animale, consecintele vor fi grave:

• nerealizarea indicatorilor de productie;
• pierderi la tineret;
• ineficienta interventiilor profilactice si curative;
• aparitia bolilor determinate de fungi si microorganisme conditionate patogen.

În tara noastra, o mare parte din factorii de risc actioneaza în perioada rece a anului (temperaturi de –10, -20ºC) si, de aceea, interventia crescatorilor este foarte importanta.

În fiecare an adaposturile pentru animale trebuie pregatite pentru iernat prin reparatii si igienizare. Adaposturile cu usile si ferestrele neetanseizate, cu încarcatura microbiana din stabulatiile anterioare sau alte surse (alte destinatii în perioada calda a anului) nu vor asigura obtinerea productiilor scontate de la animale si, mai mult, vor afecta mentinerea starii de sanatate a acestora.

În adaposturi, indiferent de specie, trebuie asigurate conditiilor unui microclimat corespunzator pe întreaga perioada de stabulatie si nu numai, care în rezumat se refera la:

Temperatura – are o mare importanta în perioada de iarna. Un rol deosebit pentru mentinerea unor valori optime ale acestui parametru îl are capacitatea izolanta a peretilor si acoperisului. Schimbarile bruste de temperatura influenteaza negativ digestibilitatea furajelor si favorizeaza aparitia bolilor respiratorii. Frigul din adaposturi influenteaza negativ desfasurarea reproductiei, productiei si realizarea sporului mediu zilnic la tineret, la toate speciile de animale.

Speciile cele mai rezistente la frig sunt ovinele si apoi bovinele, iar cele mai sensibile sunt cabalinele.

Umiditatea – reprezinta cantitatea de vapori de apa existenta în atmosfera adapostului. Aerul foarte uscat produce uscarea mucoaselor si diminuarea rezistentei organismului la actiunea unor agenti patogeni. De asemenea, umiditatea ridicata împiedica functionarea normala a sistemului de termoreglare.

Efectele sunt grave atunci când umiditatea în exces se asociaza cu temperaturi scazute. Umiditatea necorespunzatoare din adaposturi favorizeaza aparitia îmbolnavirilor mai ales la tineret (vitei, purcei, miei si nou-nascuti), datorita aparitiei si dezvoltarii unor mucegaiuri si microorganisme patogene care actioneaza pe fondul scaderii rezistentei organismului cu pierderi economice deosebite.

Cele mai sensibile specii sunt pasarile si porcii.

Ventilatia – este reprezentata de schimbul de gaze între interiorul si exteriorul unui adapost pentru animale, având drept scop eliminarea gazelor nocive (provenite din procesul de expiratie al animalelor, din gazele degajate din dejectii si unele alimente cum ar fi silozul etc.) si introducerea aerului curat. Dintre componentele aerului dintr-un adapost trebuie evitate, datorita influentei negative asupra animalelor, urmatoarele:

• bioxidul de carbon (nu trebuie sa depaseasca 0,3%); diminueaza cantitatea de oxigen din adapost;
• oxidul de carbon este mult mai toxic (doza maxima admisa este de 0,02 mg/litru aer) deoarece inhalat, impreuna cu hemoglobina, formeaza un compus stabil anhilând posibilitatea desfasurarii schimburilor respiratorii ale organismului;
• amoniacul rezulta din fermentarea dejectiilor daca acestea nu sunt eliminate periodic din adapost. Prezenta acestui gaz toxic este perceputa atunci când se depaseste doza de 0,026% prin iritarea mucoaselor (respiratorie si conjunctivala) atât pentru animale, cât si pentru crescator;
• particulele solide trebuie evitate deoarece pot contine numeroase microorganisme patogene pentru animale.
• Iluminarea – neasigurarea acestui parametru esential în cresterea animalelor potrivit normelor poate influenta:
• functiile fiziologice, dar mai ales pe cele de reproductie;
• nu se realizeaza sinteza unor vitamine (D) favorizând aparitia rahitismului la tineretul tuturor speciilor de animale.
• Suprapopularea – apare atunci când nu se asigura suprafetele utile (în m 2 ) necesare fiecarei specii si categorii de animale si poate determina:
• vicierea aerului din adapost;
• evacuarea dificila a dejectiilor;
• reducerea frontului de furajare care determina consumarea inegala a ratiei de furaje cu consecinte asupra cresterii;
• aparitia unor boli transmise pe cale respiratorie, digestiva sau cutanata.

La bovine, de exemplu, suprapopularea conduce la acumulari de amoniac care determina cresterea incidentei mamitelor, pododermatitelor si bronhoprneumoniilor iar productia de lapte poate scades pâna la 33 %.

Asternutul – are rolul de a izola termic organismul animal fata de pardoseala. Poate fi alcatuit din paie si pleava de graminee, vreji de leguminoase, reziduuri industriale etc. Indiferent de produsul utilizat acesta trebuie sa fie un bun izolant si absorbant în caz contrar sanatatea si igiena corporala a animalelor au de suferit. În contact cu o pardoseala rece, daca asternutul nu izoleaza corespunzator si mentine umiditatea, productia de lapte la bovine poate sa scada cu aproximativ 20% si este favorizata apariaia afectiunilor podale.

Gunoiul de grajd – poate interveni în vicierea aerului din adapost daca eliminarea sa nu se realizeaza zilnic. Obisnuinta crescatorilor de a mentine în adapost câteva zile dejectiile în scopul mentinerii unor valori termice crescute prin caldura degajata de acestea este o practica gresita indiferent de specie si sistem de exploatare.

Gunoiul de grajd scos din adaposturi nu se depoziteaza la întâmplare ci în locuri special amenajate (platforme) pentru a asigura distrugerea unor agenti patogeni prin procesul de fermentare si a proteja astfel sanatatea animalelor si a omului.

Alaturi de microclimat, un rol important în asigurarea productiilor zootehnice si mentinerea sanatatii efectivelor de animale îl au adaparea si alimentatia.

Adaparea – constituie o veriga foarte importanta pentru cresterea si apararea sanatatii animalelor. De aceea, apa trebuie sa îndeplineasca unele conditii:

• asigurarea potabilitatii în conformitate cu STAS 1342/1991 si Ordinul nr. 76/1987 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei;
• administrarea în conditii stabilite prin normele de crestere si aparare a sanatatii animalelor;
• asigurarea necesarului de specii si categorii de animale;
• dezinfectia fântânilor în conditiile stabilite prin norme tehnice sanitare si sanitar-veterinare.

Alimentatia – asigurarea acestui parametru important pentru cresterea si apararea sanatatii animalelor apartine în exclusivitate crescatorului. Hrana animalelor poate fi asigurata prin:

• nutreturi fibroase: fân, faina si granule de plante verzi deshidratate, faina de nutreturi fibroase;
• nutreturi suculente: siloz, semisiloz, nutreturi verzi, borhoturi, resturi culinare (cu respectarea normelor sanitar-veterinare);
• nutreturi grosiere: paie de cereale, coceni de porumb, ciocalai de porumb, vrejuri, pleava, gozuri, dejectii de pasari;
• nutreturi concentrate: concentrate cultivate, industriale, fainuri proteice de origine vegetala, fainuri proteice de origine animala;
• nutreturi energetice: grasimi vegetale furajere, grasimi animale furajere, zahar furajer, glucoza, amidon, melasa;
• substante minerale: fosfor, calciu, potasiu, magneziu, sodiu, fier, cupru, iod, zinc, seleniu;
• aditivi furajeri: vitamine si aminoacizi.

In functie de caracteristicile fiecarei specii de animale, de performantele zootehnice urmarite si posibilitatatile financiare ale crescatorilor asocierea diferitelor furaje si aditivi vitamino-minerali constituie ratia furajera.

Pentru realizarea acestor deziderate, alimentatia trebuie sa fie:

• echilibrata din punct de vedere cantitativ si calitativ, diferentiata în functie de specie, categorie de vârsta, stare fiziologica;
• sa se mareasca digestibilitatea furajelor prin folosirea de preparate la îndemâna oricarui crescator si usor de aplicat;
• eliminarea furajelor mucegaite;
• examinarea cu atentie a furajelor înainte de administrare pentru eliminarea corpilor straini (evitarea pericarditelor traumatice);
• suplimentarea ratiilor cu substante minerale, vitamine si aminoacizi;
• permanentizarea îngrijitorilor;
• recoltarea, depozitarea, transportul si valorificarea laptelui si produselor lactate trebuie sa respecte normele sanitar-veterinare pentru prevenirea toxiinfectiilor alimentare la om;
• asigurarea sanatatii animalelor prin prezentarea la vaccinare si tratamente profilactice obligatoriii.

Recomandarile facute pentru crescatorii cu ferme mici si mijlocii de animale, nu exclude posibilitatea acestora de a consulta, în functie de situatie, si specialistii care lucreaza în acest domeniu de activitate.