Companiile europene vor specialişti, România trimite agricultori
Peste jumătate dintre companiile de pe Bătrânul Continent au anunţat în ultima lună că au nevoie de angajaţi cu calificare superioară. Dacă sunt acceptaţi, candidaţii români pot primi salarii de până la patru ori mai mari decât în ţară. În momentul de faţă, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) pune la dispoziţie […]
Peste jumătate dintre companiile de pe Bătrânul Continent au anunţat în ultima lună că au nevoie de angajaţi cu calificare superioară. Dacă sunt acceptaţi, candidaţii români pot primi salarii de până la patru ori mai mari decât în ţară.
În momentul de faţă, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) pune la dispoziţie 22.000 de posturi vacante. În acelaşi timp, pe site-ul EURES (Serviciul European de Ocupare a Forţei de Muncă) sunt înscrise peste 1,1 milioane de slujbe care îşi caută ocupanţi.
Deşi majoritatea posturilor vizează angajaţi specializaţi în telecomunicaţii şi IT sau personal medical, din datele disponibile reiese că, până acum, românii s-au limitat la sectoare considerate „inferioare“, iar cei mai mulţi dintre cei care au obţinut un contract de muncă în alt stat membru al Spaţiului Economic European lucrează ca agricultori, muncitori sau îngrijitori.
Export de mână de lucru necalificată
Gabriela Nedelcu, consilier EURES în cadrul ANOFM, explică de ce, de la demararea serviciului în România, imediat după aderarea la UE, şi până în luna august a acestui an, în baza de date a acestui serviciu nu par să se fi angajat decât 270 de români: „Datorită modalităţii de aplicare pe post stabilită de angajator (în multe cazuri, CV-ul şi scrisoarea de intenţie se trimit direct la companie, fără a mai fi implicat în vreun fel consilierul EURES) şi neexistând nici un fel de constrângere legală în a determina angajatorul sau căutătorul de loc de muncă să declare câţi candidaţi a angajat, respectiv dacă a fost angajat, nu se poate ţine o evidenţă strictă.
Această situaţie se regăseşte şi în celelalte state ale UE şi nu reprezintă o lipsă a reţelei, în condiţiile liberei circulaţii a forţei de muncă şi a libertăţii de a trăi în orice alt stat membru al UE“.
Citeste mai mult in Capital