Cititor RECOLTA: aplicarea amenzilor este o măsură abuzivă, neconstituţională, nespecifică unei economii de piaţă

„Ţăranul roman, belit în toata istoria, adesea mai dur de către boierul roman decat de către cel strain, a fost adus la neputinţă”

Stimaţi Domni,

Consider că aplicarea amenzilor este o măsură abuzivă, neconstituţională, nespecifică unei economii de piaţă. Iniţiatorii dispreţuiesc pe ţărani, ii consideră proşti, pentru ca nu ar îndrăzni in alte domenii să impună unor societăţi comerciale să fabrice un produs, la un anumit volum, producţía, sub toate aspectele, fiind hotărată doar de către proprietarul firmei, funcţie de eficienţa economică.

Principala cauză a necultivării pămantului este blocarea căilor de desfacere a produselor de către sistemul economic haotic creat de clasa politică. Ce ar putea face un agricultor, care, cu eforturi în muncă şi cu bani împrumutaţi, ar investi într-o cultură agricolă, iar recolta nu ar avea cui s-o vandă!?

Situaţia nu este ipotetică, s-a repetat în ultimii 20 de ani. Ţăranul roman, belit în toata istoria, adesea mai dur de către boierul roman decat de către cel strain, a fost adus la neputinţă. Iar acum cheia esenţială pentru lucrarea pămantului l-ar constitui nu amenzile, ci înlăturarea barierei din calea vanzării produselor, prin STIMULAREA CREĂRII DE FIRME CARE SĂ ACHIZIŢIONEZE PRODUSE AGRICOLE ROMANEŞTI – produse mult apreciate de romani – ŞI SĂ LE ASIGURE DESFACEREA ÎN MAGAZINE, unde există, din păcate, un monopol al produselor importate.

amenzi terenuri agricole nelucrate

Aşa că amenzile, invocate demagogic drept motor al producţiei, sunt în fapt un mecanism propus cu scopul de a forţa vanzarea pămantului către marii latifundiari, străini şi romani. Oricum, crearea de proprietăţi agricole cu suprafeţe excesiv de mari nu este o premisă care va stimula cultivarea tuturor suprafeţelor, ci poate fi o premisă a instaurării monopolului în volumul producţiei, al preţurilor, monoculturilor; de aceea, pentru a preveni urmările negative numite, în țările europene ar fi raţională chiar limitarea , prin lege, a numărului de ha (20; 30).

Exista ţări europene cu proprietăţii agricole pe suprafeţe mici, în care agricultura se face raţional, ştiinţific, cu eficienţă economică.

O anumită comasare poate exista, dar ea trebuie să se desfaşoare în limitele unui proces natural, determinat de mersul economiei de piaţă.

De aceea ideea recentă a înfiinţării unei Bănci funciare, care să cumpere pămantul, la preţ de nimic – din cauza presiunii amenzilor, şi să-l vandă la marii latifundiari duce la distrugerea, printr-un proces similar colectivizării, clasei agricultorilor romani; similitudinea cu colectivizarea este reală, doar că regimul comunist a fost, în acest aspect, mai bland: nu a introdus amenzi draconice.

Prin urmare măsurile propuse de Guvern nu sunt necesare pentru stimularea producţiei agricole, iar guvernanții nu sunt naivi ca să nu știe acest lucru. Dar de ce s-au propus ACUM ?

Un răspuns ar putea veni din viitor: din 2014 proprietarii romani îşi vor putea vinde pămantul şi la străini, adică pe euro, la valori substanţial mai mari decat acum. Dar actualii guvernanţi nu au nimic de caştigat din aceste posibile afaceri viitoare ale micilor proprietari.

Aşa că iniţiatorii legilor de mai sus au gandit că e mai potrivit ca micii proprietari să-şi vandă terenurile ACUM, către o firmă a Statului-Guvernului, Banca funciară – întreţinută din banii poporului, care apoi va vinde şi va lua comisioane din vanzarea către europeni. Adică guvernanţii au socotit că mai bine vin banii la firma lor decat la micii proprietari.

Vreau ca iniţiatorii legilor, inclusiv domnul Tabără, să ştie că ţăranii romani sunt harnici, iar legile trebuie întocmite ţinand seama de aceasta realitate.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Gheorghe