Aspecte privind pășunatul animalelor în condițiile din țara noastră

Păşunea în condiţiile ţării noastre reprezintă cea mai ieftină modalitate de furajare a animalelor pe timpul verii şi asigură necesarul de masă verde în funcţie de zona geografică unde este situată, păşune de câmpie sau păşune alpină, pe o perioadă cuprinsă între 150-200 zile pe an.

Astfel pe păşunile de câmpie sezonul de păşunat începe din luna aprilie şi până în luna octombrie însumând un total de zile de păşunat cuprins între 170-200 de zile de păşunat. Păşunile de deal situate la o altitudine între 200-700 m, asigură furajarea animalelor pe o perioadă cuprinsă între 140-160 zile, păşunatul începând în luna mai şi terminându-se în luna septembrie.

Păşunile de munte subalpine şi alpine situate la o altitudine de 700- 1300 m şi peste asigură furajarea normală a animalelor pe o perioadă cuprinsă între 90-120 de zile, din luna iunie până în septembrie. Un rol important în folosirea raţională a păşunilor îl are data începerii păşunatului. Astfel păşunatul mai devreme, primăvara timpuriu este dăunător, deoarece duce la distrugerea ierburilor valoroase, întârzie dezvoltarea acestora, iar terenul fiind moale, animalele lasă urme adânci şi bătătoresc păşunea.

De asemenea nu este indicat ca animalele să fie ţinute pe păşune până târziu, fiindcă ierburile nu pot acumula rezervele necesare pentru perioada de iarnă, iar primăvara următoare păşunea va fi de slabă calitate.

Pe aceste considerente păşunatul ar trebui să înceapă când: pământul este zvântat, astfel ca animalele să nu lase urme, ierburile graminee sunt la începutul formării paiului, leguminoasele încep formarea lăstarilor laterali.

Toamna sezonul de păşunat trebuie să se termine cu 20-25 de zile înainte de începerea îngheţurilor permanente. În timpul perioadei de vegetaţie se pune problema modului de utilizare a pajiştilor care se poate face prin păşunat sau prin cosit şi administrat la iesle.

Avantajele păşunatului

Folosirea nutreţului verde pentru păşunat prezintă următoarele avantaje:

• consumul de muncă mai redus, prin eliminarea recoltării, transportului şi administrării la iesle;
• producţii superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, spor în greutate destul de ridicat;
• condiţii pentru o stare de sănătate mai bună datorită mişcării şi a influenţei benefice a razelor solare asupra organismului animalului;
• creşterea indicelui de fecunditate;
• refacerea mai rapidă a covorului vegetal datorită faptului că taurinele efectuează păşunatul la înălţimi mai mari (3-4 cm) pe parcele unde predomină plante de talie mai mică.

Dezavantajele păşunatului

• pierderea de masă verde prin călcare şi murdărirea păşunii în perioada de ploi;
• ruperea inegală a diferitelor plante, păşunatul selectiv, care determină cu timpul modificarea compoziţiei floristice a păşunii, în defavoarea plantelor valoroase;
• utilizarea ineficientă a surplusului de proteine la păşunare în fazele optime şi pierderi de masă verde datorită reducerii gradului de consumabilitate la păşunarea în faze avansate de creştere a masei vegetative;
• întârzieri în regenerarea plantelor în condiţiile asigurării unei perioade suficiente pentru odihna şi refacerea parcelelor;
• pericolul transmiterii de boli în condiţiile nerespectării parcelelor şi necurăţirii lor;
• călcarea şi distrugerea ţelinei în perioadele ploioase, urmate de îmburuienarea păşunii.

Autor: ing. Ioan COSTIN