Agricultura romaneasca si politica agricola comunitara

Unul dintre subiectele predilecte ale recent incheiatei campanii pentru alegerile europarlamentare a fost agricultura. Din pacate, din nou am fost martorii prezentarii aceluiasi scenariu bine cunoscut al mitului fondurilor europene, infatisate ca un panaceu al tuturor problemelor agriculturii romanesti. Ar fi absurd ca o persoana sa nege importanta acestor fonduri, dar la fel de absurda […]

Unul dintre subiectele predilecte ale recent incheiatei campanii pentru alegerile europarlamentare a fost agricultura. Din pacate, din nou am fost martorii prezentarii aceluiasi scenariu bine cunoscut al mitului fondurilor europene, infatisate ca un panaceu al tuturor problemelor agriculturii romanesti.

Ar fi absurd ca o persoana sa nege importanta acestor fonduri, dar la fel de absurda este convingerea unora ca doar acestea ar putea ridica nivelul agriculturii noastre de la autoconsum la export. Agricultura romaneasca nu va face acest salt atat timp cat nu se vor rezolva dificultatile ei de esenta, cum ar fi raportul dintre tipul proprietatii si modelul de organizare si de valorificare a productiei; includerea agriculturii in sistemul pietelor de credit si de asigurari; echilibrarea raportului dintre preturile produselor agricole si veniturile din agricultura; crearea sistemului integrat al productiei, depozitarii si valorificarii; corelarea pietei pamantului cu piata fortei de munca agricole etc.

Poate ca s-ar fi putut adauga unele nuante entuziasmului pe care recenta campanie electorala l-a manifestat fata de fondurile europene daca s-ar fi avut in vedere documentul publicat de catre Comisia Europeana la 5 mai 2009, intitulat “L’ integralite des aides de la PAC”. Trei sunt principalele elemente ale acestui document, carora cred ca trebuie sa le acordam cea mai mare atentie.

Citeste mai mult in Business Standard