Adio taxa pe pârloagă: să protejăm investitorii care nu fac nimic

S-a tot vorbit în ultima vreme de introducerea unei taxe pe terenurile necultivate, lucru care poate fi şi bun, dar şi rău. Depinde cum intenţionează Guvernul s-o aplice, căci înţeleg că există un proiect de lege în acest sens, al Ministerului Agriculturii. Pe de altă parte, ministrul Tabără afirmă că nu poţi impozita omul pentru că nu-şi lucrează pământul şi că ar fi mai bine dacă s-ar căuta stimularea arendării.

Obiecţiunea mi se pare de bun simţ şi, deşi îl dezaprob pe dl. doctor în agronomie pentru îndârjirea pe care o manifestă în susţinerea introducerii culturilor de plante modificate genetic, consider că în cazul de faţă are dreptate, cel puţin în parte. Dar şi aceste măsuri ar avea, după toate probabilităţile, un efect parţial, ar fi mai degrabă ca o fugă de răspundere din partea Guvernului, dacă legea e croită după tiparul de până acum, adică to-i, la unison, răspund la fel.

Cred că, mai întâi de toate, trebuie o analiză obiectivă a faptelor, sub toate aspectele. Nu poţi lovi de exemplu în bătrânii rămaşi singuri, cărora le-au plecat copiii la muncă peste hotare şi care nu mai pot lucra pământul, dar nici nu vor să-l vândă, ci să-l păstreze, orice-ar fi, pentru nepoţi, poate-poate-or avea nevoie vreodată. Nici scoaterea de facto, „pe uşa din dos”, a terenurilor din circuitul agricol nu mai poate fi tolerată, într-o ţară care importă masiv produse alimentare, scrie Ion Scutaru în financiarul.

Problema e că sunt semnale din ce în ce mai clare că până la urmă legea nu va mai fi adoptată, pe considerentul explicat în golăneasca de cartier de secretarul de stat Adrian Rădulescu la modul următor: „bă, avem destule taxe”. Iată unde stă problema Guvernului, care nu se dă în lături de la nici o nemernicie când e vorba să bage mâna oricât de adânc în buzunarele celor fără putere. E de-a dreptul înduioşător câtă nobleţe emană această decizie ce pare îndelung cumpănită, în favoarea bietului proprietar al unei jumătăţi amărâte de hectar. Cum va rămâne sărmanul de el cu banii în buzunar, dacă legea nu va fi pusă în aplicare, ce mai, îmi dau lacrimile!