Pomicultură: Întreținerea solului și combaterea buruienilor în livezi

Întreţinerea solului în livezi şi cǎpşunǎrii alǎturi de alte verigi tehnologice influenţeazǎ cantitatea şi calitatea producţiilor obţinute, nivelul de eficienţǎ economicǎ înregistrat.

Potrivit dr. ing. Felicia Pasca de la CLCA Lazuri, sistemul de întreţinere a solului trebuie sǎ asigure:

• distrugerea buruienilor;
• încorporarea îngrǎşǎmintelor administrate la sol;
• prevenirea şi combaterea eroziunii solului;
• menţinerea şi îmbunǎtǎţirea proprietǎţilor fizico-chimice şi biologice ale solului.

Cele mai utilizate sisteme de întreţinere în plantaţiile de pomi fructiferi sunt ogorul negru, înierbarea intervalului dintre rânduri, lucrarea şi erbicidarea pe rând, mulcirea solului.

Ogorul negru combinat cu erbicide se practicǎ în special în livezile tinere – terenul lucrat toamna se erbicideazǎ pe toatǎ suprafaţa iar în timpul vegetaţiei se aplicǎ 1-2 lucrǎri mecanice. Înierbarea intervalului dintre rândurile de pomi se recomandǎ în plantaţiile pe rod şi în plantaţiile situate pe terenuri în pantǎ începând cu al doilea an de la plantare.

Înierbarea intervalelor se face primǎvara timpuriu sau în luna august cu un amestec de graminee şi leguminoase: Lolium perene, Lolium multiflorum, Poa pratensis, Dactilis glomerata, Phleum pratense, Festuca rubra, Trifolium repens, Trifolium pratense.

Cantitatea de sǎmânţǎ folositǎ la hectarul efectiv semǎnat este de 30-50 kg/ha, în funcţie de amestec şi lǎţimea benzii înierbate. Pentru întreţinerea acestui covor vegetal se fac cosiri repetate (de 4-5 ori), masa vegetativǎ rezultatǎ folosindu-se ca mulci.

Pe rândul de pomi, pe o fâşie de 1,2-1,5 m solul se întreţine ca ogor negru, cu sau fǎrǎ erbicidare.

Pentru ca sistemul sǎ fie cât mai eficient este recomandat sǎ se aplice doze suplimentare de azot, materia organicǎ rezultatǎ prin cosiri sǎ fie folositǎ ca mulci, sǎ se facǎ irigarea livezilor pentru a se asigura apa necesarǎ pomilor şi covorului vegetal pe toatǎ perioada de vegetaţie.

Pe rândul de pomi, combaterea buruienilor se face mecanic prin mobilizarea solului cu utilaje adecvate şi chimic prin folosirea erbicidelor.

Şi în pomiculturǎ este util conceptul de „Combatere întegratǎ a buruienilor”, care presupune utilizarea şi îmbinarea tuturor mǎsurilor cunoscute de combatere şi care au rol împortant în aceastǎ direcţie. Acest concept prevede folosirea mǎsurilor preventive cu rol de a împiedica rǎspândirea buruienilor şi mǎsuri curative, de distrugere a buruienilor deja existente în culturǎ.

Pentru ca lucrǎrile de combatere a buruienilor sǎ fie eficiente fermierul trebuie sǎ cunoascǎ spectrul de buruieni existent în plantaţie, particularitǎţile biologice ale acestora, cǎile de înmulţire şi rǎspândire, însuşirile morfologice şi biologice ale seminţelor pentru a le putea identifica în sursele de îmburuienare (gunoi de grajd, apa de irigare).

Ca metode de prevenire în practica pomicolǎ se pot utiliza: pregǎtirea corespunzǎtoare a gunoiului de grajd pentru ca la aplicare sǎ aibǎ o rezervǎ cât mai micǎ de seminţe de buruieni, curǎţirea apelor pentru irigat de seminţele de buruieni, evitarea rǎspândirii seminţelor de pe terenurile necultivate sau din marginile nelucrate ale parcelelor, resturile vegetale care se folosesc pentru mulcit sǎ nu conţinǎ seminţe de buruieni.

Metodele curative de combatere a buruienilor în plantaţiile pomicole sunt lucrǎrile solului şi erbicidarea.

Lucrǎrile solului în pomicultură

În plantaţiile moderne, cu densitǎţi mari de plantare, solul se lucreazǎ mecanizat cu o sistemǎ adecvatǎ de maşini (pluguri, discuri dezaxate sau freze cu palpator, cositori sau tocǎtori mecanice), care permite menţinerea curatǎ de buruieni a unei benzi de-a lungul rândului şi cosirea repetatǎ a ierbii de pe intervalul dintre rânduri.

Pe terenurile în pantǎ întreţinerea solului vizeazǎ şi operaţiunile de cosolidare şi menţinere a amenajǎrilor antierozionale.

Adâncimea de lucru a uneltelor (plug, disc, sapǎ, cazma) va fi mai micǎ în jurul pomilor şi mai mare pe intervalul dintre rânduri atunci când acesta se lucreazǎ, pentru a nu rǎni rǎdǎcinile. De acest aspect se va ţine seama în special la pomii altoiţi pe portaltoi de vigoare micǎ, la arbuştii fructiferi şi cǎpşun, care au un sistem radicular superficial.

Erbicidarea în pomicultură

Deoarece în livezi buruienile au condiţii de rǎsǎrire toatǎ vara, se foloseşte pe lângǎ metoda de combatere mecanicǎ prin lucrǎrile solului şi combaterea chimicǎ a buruienilor prin folosirea unor erbicide.

Erbicide pentru pomi fructiferi

După modul cum acţionează asupra buruienilor erbicidele sunt:

• erbicide de contact (acţionează asupra părţilor de plantă care vin în contact cu erbicidul), se administrează pe buruieni în plină creştere;
• erbicide sistemice (sunt absorbite de plante prin organele aeriene sau prin cele subterane), dereglează creşterea acestora distrugându-le.

După perioada de aplicare a erbicidului în funcţie de faza de vegetaţie a buruienilor, acestea se clasifica:

• erbicide preemergente, cu efect asupra seminţelor de buruieni şi se aplică înainte de răsărirea şi pornirea în vegetaţie a buruienilor, primăvara devreme, pentru a împiedica germinaţia seminţelor;
• erbicide postemergente care distrug buruienile în perioada de vegetaţie.

Reguli de aplicare a erbicidelor în pomicultură

• aplicarea are loc începând din anul doi de la plantare;
• produsele să fie omologate;
• erbicidarea sǎ nu se aplice timp îndelungat ci sǎ se combine cu lucrǎrile mecanice şi mulcit.