Lucrări de îngrijire în cultivarea fasolei

Cultivarea fasolei în condițiile pedoclimatice din țara noastră trebuie să țină cont de zona de favorabilitate și de caracteristicile terenului. În funcție de rezultatele testelor efectuate, pot fi aplicate amendamente și îngrășăminte.

Lucrările solului la fasole

Lucrările solului constau din dezmiriştit, efectuat imediat după recoltarea premergătoarei şi urmat de arătură adâncă (la 25 – 30 cm), pentru afânarea profundăa solului şi distrugerea buruienilor perene.Până în toamnă, se efectuează lucrări repetate de grăpat pentru mărunţirea şinivelarea arăturii şi pentru distrugerea buruienilor. Atunci când situaţia existentă pe teren impune, se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului, pentru a se putea realiza un semănat uniform şi a obţine o dezvoltare uniformă a culturii şi care să faciliteze recoltarea mecanizată, cu pierderi minime.

Imediat după zvântarea solului în primăvară se efectuează o lucrare cu grapa, pentru afânarea și mobilizarea solului. Patul germinativ se pregăteşte chiar înainte de semănat, printr-o lucrare cu combinatorul ,efectuată superficial (6-7 cm adâncime). Pe terenurile tasate, insuficient nivelate, îmburuienate, precum şi în cazurile în care se administrează erbicide uşor volatile, ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare.

Combaterea buruienilor în cultura de fasole

În cazul fasolei, trebuie ținut cont de gradul de îmburuienare, de rezerva de semințe de buruieni de pe teren. Potrivit profesorului V. Roman, combaterea buruienilor este cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei. Fasolea este este sensibilă la îmburuienare îndeosebi la începutul vegetaţiei, dar este expusă şi la îmburuienarea târzie. Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a buruienilor, prim asocierea măsurilor preventive (rotaţie, lucrările solului) cu măsurile de combatere.

Erbicide omologate pentru cultura fasolei: Leopard, Butoxone, Agil, Dual Gold

Se practică o muşuroire uşoară a rândurilor când plantele sunt în stadiul de 4-6 frunze. Prin muşuroire se evită îmburuienarea pe rând, contribuie la creşterea rezistenţei de cădere şi se evită formarea crustei. În cazul culturilor recoltate mecanizat nu se mai muşuroieşte deoarece terenul trebuie să rămână plan.

Prăşitul se execută între rânduri dar foarte superficial.

Irigarea este indispensabilă pentru obţinerea unor producţii mari şi de calitate. Odată cu începutul înfloriri, irigarea se va face regulat, în funcţie de condiţiile pluviometrice şi va continua până la stadiul de creştere a păstăilor. În perioadele foarte calde irigarea prin aspersiune se va face doar dimineaţa, pentru a evita şocul termic şi a favoriza uscarea mai rapidă a frunzelor. Irigarea în timpul orelor calde produce arsuri pe frunze, căderea florilor.

Combaterea bolilor și dăunătorilor în cultura fasolei

Lucrările de combatere a bolilor constau din tratamente la sămânţă şi tratamente în vegetaţie. Cea mai răspândită boală este antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum), mai frecventă şi mai păgubitoare în zonele şi în anii cu precipitaţii abundente. Ciuperca se transmite prin miceliile din tegumentul seminţei şi prin resturile de plante rămase pe teren după recoltare. Pentru combaterea acestei boli se folosesc fungicide vegetale şi anume se foloseşte sucul plantei de colţunaşi (Tropaeolum majus).

Dintre dăunătorii specifici culturii fasolei, cea mai păgubitoare este gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus), care atacă boabele. Are o singură generaţie pe an în câmp şi 2-3 generaţii în depozite.

Când se face recoltarea fasolei și care sunt aspectele de care trebuie ținut cont pentru alegerea momentului optim de recoltare.

Locul fasolei în asolament

Fasolea este o plantă cu pretenţii moderate faţă de cultura premergătoare. Cere un teren bine lucrat încă din toamnă, curat de buruieni şi fără resturi vegetale, într-o stare bună de fertilitate şi afânat profund, având în vedere că sistemul radicular al fasolei este destul de slab dezvoltat şi are tendinţa de a se dezvolta în stratul superficial al solului. Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâul şi orzul de toamnă), precum şi prăsitoarele bine întreţinute (porumb, sfeclă de zahăr, cartof), recoltate cât mai devreme.

La rândul său fasolea este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea culturilor şi o excelentă premergătoare pentru grâul de toamnă.