Ce ucide zahărul românesc?

Dacă evaziunea fiscală a diminuat masiv jucătorii de pe piaţa zahărului din România, se pare că ridicarea cotelor limitate de producţie impuse de Uniunea Europeană nu ne va redresa industria autohtonă. Astfel, dacă acum putem produce cât zahăr vrem noi din zahăr brut, trebuie spus că acest zahăr este de o calitate inferioară şi mult mai scump.

”Începând cu anul 2011, producţia de zahăr din zahăr brut nu se mai află sub regim de cote limitate de producţie. Aşadar, putem produce cât zahăr vrem noi, din zahăr brut. Numai că tot zahărul brut de calitate a fost precontractat, pe ani buni înainte, de principalii actori central europeni. Pentru noi, au rămas rămăşiţele. Una e să iei zahăr din Brazilia (la care nu mai avem acces) şi alta e să-l iei din Vietnam. Diferenţele de calitate, transport, asigurări etc. etc. se reflectă în costuri mai mari. Astfel, fabricile româneşti sunt împinse să iasă de pe piaţă. Europei îi convine, pentru că, nemaifabricând noi, vom cumpăra de la ei”, a declarat pentru Curierul Naţional Gheorghe Bejan, directorul executiv al Patronatului Zahărului din România.

De aceeaşi părere este şi Dragoş Frumosu, care susţine că de când am ieşit din zona favorizată unde cumpăram zahărul la preţuri avantajoase, situaţia României s-a înrăutăţit.

“Până acum un an de zile produceam zahăr în funcţie de cota negociată cu UE, iar zahărul importat era la preţuri mai mult decât avantajoase. Acum, când am ieşit din această zonă favorizată, zahărul ieftin şi bun îl iau oamenii mari şi puternici, iar noi rămânem cu cel scump şi prost”, a declarat, pentru Curierul Naţional, Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară (FNSIA).