agromonitor: Vosganian: Avem un avans competitiv uriaș față de Rusia

Vosganian: Avem un avans competitiv uriaș față de Rusia

| Actualitate, Intern | de

Etichete: , , ,

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, crede că brandul de țară al României trebuie să fie competitivitatea produselor. El a dat exemplul exporturilor românești în Rusia, care au ajuns la peste un miliard de euro, în vreme ce importurile din această țară dunt de trei ori mai mici.

Ministrul a participat miercuri, 22 mai, la conferința cu titlul „Dezvoltarea competitiva prin inovare, antreprenoriat si mobilizarea sectorului IMM – optiuni strategice de urmat pentru Romania”, conferinta desfasurata sub auspiciile Ministerului Economiei, in contextul elaborarii Strategiei Nationale de Competitivitate 2014-2020.

Vă redăm în continuare declarațiile ministrului Varujan Vosganian. Dintre acestea, noi le-am evidențiat pe cele care ni s-au părut importante și pe care le vom reține.

„Ministerul Economiei este în acest an implicat într-un proces amplu şi cred fără precedent în ultimele decade, un proces de planificare strategică şi un proces de elaborare a unei viziuni de dezvoltare pentru România.

Este fără precedent în ceea ce priveşte amploarea. Eu nu aş vrea să fie fără precedent în ceea ce priveşte ideile pentru că nu cred în acele strategii care dau deoparte tot ce s-a făcut până acum şi consideră că reinventează roata de la început. Cred că una dintre marile noastre probleme a fost tocmai asta: că nu a existat un proiect naţional care să fie continuat de toate guvernările şi nu a existat o anumită continuitate.

Mihai Eminescu spunea că la români există o veşnică neorânduială. Şi poate că ceea ce a lipsit istoriei moderne a României, istoriei României în general chiar, a fost evoluţia organică, în care generaţiile se continuă una pe alta şi tradiţia şi modernitatea găsesc un punct de întâlnire. De aceea, nu avem vanitatea de a spune că vom descoperi lucruri extraordinare. Mai mult decât atât. Vom încerca să ne reîntoarcem la lucruri pe care deja le-am uitat.

Va trebui să redescoperim România aşa cum a fost şi să cunoaştem mai bine România aşa cum este. România este o ţară necunoscută pentru români. Vehiculăm o seamă întreagă de cifre care nu au relevanţă, care nu se corelează, ignorăm anumite realităţi în favoarea altora care nu sunt relevante şi din aceste motive irosim oportunităţi şi creăm confuzie în mersul nostru.

Iată doar un singur exemplu: vorbim despre rata şomajului. Puţini îşi explică cum de se poate în acelaşi timp să scadă şi numărul locurilor de muncă, să scadă şi rata şomajului, ceea ce în mod normal nu se poate. Rata şomajului la noi este destul de mică în raport cu alte ţări europene, dar ascunde realităţi care sunt mai dramatice şi care arată că jumătate din forţa de muncă activă nu este implicată în piaţa muncii. Şi aceasta este adevărata realitate pe care trebuie să o luăm în discuţie.

Privim la televizor şi vedem tot felul de greve şi unităţi în impas şi spunem că industria din România nu există sau este într-o situaţie dramatică. Or, nu este adevărat! În conceptul european, România are o moştenire industrială încă destul de consistentă şi un procent de reprezentare al industriei în PIB de circa 25%, care este mult peste media europeană şi peste reprezentarea altor ţări.

Eu am avut o discuţie zilele trecute cu un jurnalist care vorbea tocmai despre asta, de faptul că unităţile industriale se închid. Şi am zis hai să facem o prinsoare. Dumneata vorbeşti de o unitate care se închide şi eu am să-ţi vorbesc despre două care se deschid în acelaşi timp. Dar, dincolo de asta, astăzi trebuie să aşezăm lucrurile pe o bază stabilă şi pe termen lung.

De ce? Vine un nou ciclu bugetar european: 2014-2020. Zilele trecute am spus un lucru care a stârnit zâmbete. Şi eu pot să înţeleg acest lucru. În România dacă vreţi un barometru al stării de spirit al populaţiei şi al nivelului de dezvoltare economică, uitaţi-vă la modul în care firmele şi persoanele îmbină orizonturile de timp. Dacă oamenii sunt captivi în orizonturi pe termen scurt, înseamnă că lucrurile merg rău. Dacă oamenii şi firmele încep să se dezvolte şi au o viziune dezinvoltă pe termen mediu şi lung, atunci lucrurile încep să meargă bine. Dacă oamenii încep să-şi ia credite pe 25 de ani, încep să facă leasinguri, au încredere în stabilitatea locului de muncă, atunci lucrurile încep să meargă mai bine.

Când, însă, cuiva dacă îi vorbeşti astăzi de 2020, zâmbeşte şi are sentimentul că nu eşti ancorat în realitate înseamnă că lucrurile merg rău. Şi eu mi-am dat seama zilele trecute, vorbind despre ceea ce am să vă spun acum şi dumneavoastră, că noi avem încă o puternică neîncredere în viitorul nostru pe termen mediu. Şi ce am spus eu? România trebuie să-şi pregătească administraţia pentru anul 2019.

În 2019 România va avea preşedinţia UE. Este examenul nostru de maturitate. Este momentul în care noi trebuie să dovedim că suntem o ţară europeană, că am învăţat lecţia europeană, că avem o administraţie performantă şi că putem să fim în prima linie, anume, să asumăm priorităţi la nivelul politicii europene. În 2007 ni se părea că 2019 este la capătul lumii. Îmi aduc aminte că în noapte de Anul Nou eram împreună cu dl Barroso în piaţă şi fluturam un steag mare al Uniunii Europene.

Imaginaţi-vă că în 2019 miniştrii noştri vor conduce consiliile miniştrilor în Comisia Europeană: ECOFIN, Consiliul pentru Energie, Consiliul pentru Industrie, miniştrii noştri vor face asta. Miniştrii noştri vor trebui să aibă din partea departamentelor din ministerele lor evaluări şi documente de nivel european.

România va trebui să asume priorităţi ale UE în mandatul său. O administraţie nu se schimbă de pe o zi pe alta. Şase ani e puţin atunci când trebuie să restructurezi o administraţie. De aceea, dacă am avut un proiect european, un prim proiect naţional care s-a chemat „Integrarea în Uniunea Europeană” a fost de fapt singurul proiect naţional pe care l-am asumat după 1990. Pentru că integrarea în NATO a fost mai degrabă un gest politic al ţărilor membre NATO, pentru că nu a presupus mutaţii structurale în economia românească, dar integrarea în UE da. Un proces amplu de negociere, de liberalizare la nivelul persoanelor, al capitalurilor, al serviciilor. Şi asta nu s-a putut face decât cu o continuitate guvernamentală şi un acord politic.

Ei bine, cred că ar trebui acum să asumăm un alt acord politic: pregătirea Preşedinţiei României, anul 2019. Asta nu poate să o facă un partid, nu poate să o facă nici măcar o coaliţie; pentru că mai avem o serie de alegeri până în 2019 şi ar trebui să asumăm acest proiect naţional: România – 2019. Acum vă veţi întreba de ce vorbesc despre asta când ne referim la competitivitate.

Competitivitatea este un cuvânt magic pentru că aşa cum cristalul desface razele soarelui în tot felul de culori, competitivitatea este un cuvânt care ne duce în zone dintre cele mai diferite. Noi am fost oarecum captivi – şi e firesc să fie aşa – în convergenţa luminată. După ce am intrat în UE ne-a axat pe reducerea inflaţiei, pe reducerea deficitelor în general, pe reducerea dobânzii de referinţă a Băncii Centrale pentru a îndeplini criteriile Tratatului de la Maastricht. Şi dezbaterile noastre s-au axat mai mult pe asta. Cred că am înregistrat paşi importanţi. Poate cu excepţia unei uşoare abateri la nivelul inflaţiei, cu consecinţe asupra nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale, putem spune că, în linii mari, ne situăm în spiritul Tratatului de la Maastricht. Mai mult decât atât, suntem mult înaintea altor ţări europene.

La nivelul datoriei publice ajunsesem la neverosimila performanţă de a avea o datorie publică de doar 13% din PIB în 2008. E drept că acum avem vreo 37% dar tot e puţin în raport cu media europeană şi cu uriaşele datorii publice ale ţărilor mari. Deci, aici nu are cine să ne dea lecţii.

Mai mult decât atât. Suntem printre puţinele state care în strategia internă bugetară am asumat prevederile Tratatului de Stabilitate. Noi ne construim bugetul în corelare cu conceptul de deficit structural, aşa cum este el prevăzut în Tratatul de Stabilitate şi asumăm consolidarea fiscală în acest spirit. Ceea ce – cum vedeţi – alte ţări, de tradiţie în UE, încă nu o fac, ba chiar îşi negociază excepţiile în plan european. Ei bine, să spunem că asta am reuşit sau, în orice caz, am asumat şi am înţeles ce e de făcut.

Şi românii, e drept după o corecţie severă după anul 2009, au înţeles că nu pot să recupereze peste noapte viaţa netrăită. În zece ani de creştere, între 1998-2008, dacă cu sindicatele negociai creşteri salariale mai mici de două cifre, spuneau că au pierdut vremea la negocieri. Acum oamenii au înţeles că nu se mai poate peste noapte şi cred că ăsta este momentul în care le putem spune că în ce priveşte convergenţa nominală am reuşit. Tranziţia nu este un proces economic sau politic, ci în primul rând, este un concept cultural. Tranziţia se încheie când se încheie la nivelul mentalităţilor, nu la nivelul buzunarelor. În ce priveşte mentalităţile, oarecum tranziţia e încheiată la nivelul convergenţei nominale. Rămâne, însă, celălalt aspect.

De ce am intrat noi în UE? Am intrat ca să o ducem mai bine, dar ca să o ducem mai bine la noi acasă, nu în alte ţări ale UE. Noi am crezut că dacă intrăm în UE, ne vom rezolva problemele. Ne-a dat, însă, seama în UE suntem complementari, nu competitivi. Ăsta nu e doar un joc de cuvinte! Diferenţa între a fi complementar şi a fi competitiv este că atunci când eşti competitiv, circuitele de valori de toate naturile sunt în dublu sens. Când eşti doar complementar, circuitele sunt într-un singur sens. Adică, forţa de muncă pleacă de la tine în alte ţări, nu vin alţii la tine. Banii vin de la alţii la tine, nu şi de la tine către alţii. Investitorii vin de la alţii, nu şi de la tine la alţii. Noi trebuie să creem în raporturile noastre cu UE un circuit dus-întors.

Competitivitatea se referă la nivelul de trai, se referă la integrarea în structurile internaţionale, se referă la performanţa instituţională, se referă la calitatea infrastructurilor de orice fel şi mai ales se referă la înţelegerea faptului că nu banul este cea mai importantă resursă. Asta este o mare revoluţie în mentalitate.

Cele mai importante resurse într-o societate sunt informaţia, comunicarea, managementul, înţelegerea corectă a timpului ca resursă şi când vom înţelege asta vom absorbi şi bani europeni. Vom reuşi să vedem nu unde e mingea, ci încotro se duce mingea şi atunci societatea noastră va fi competitivă.

Noi elaborăm această strategie într-un mănunchi. Avem un număr de patru strategii care converg. Este Strategia de competitivitate, pe care trebuie să o terminăm până la sfârşitul anului, pentru că altminteri iar nu o să ştim cum, unde şi cu ce rezultate cheltuim banii europeni. Strategia de competitivitate este o condiţie ex-ante pentru eficienţa exerciţiului bugetar 2014-2019. Domnul Adrian Ciocănea este coordonatorul acestei strategii din partea Ministerului Economiei, dânsul are o experienţă lungă în această privinţă. El a elaborat în coordonare şi în 2007 un document care s-a numit „A doua modernizare a României”, după cea dintâi care s-a încheiat abrupt odată cu dictatura lui Carol al II-lea şi al doilea Război Mondial. Dansul lucrează în colaborare cu o seamă de experţi, inclusiv cu moderatorul de astăzi, dl Dragoş Pâslaru.

Împreună cu Strategia de competitivitate avem Strategia de reindustrializare a ţării, o strategie care să valorifice potenţialul industrial, care să-l pună în corelare cu resursele, cu forţa de muncă, să-l pună de asemenea în corelare cu fluxurile internaţionale şi să consacre o instituţie de care noi nu am vorbit până acum: instituţia investitorului român în străinătate.

A treia strategie este Strategia de export, care evaluează avantajele competitive şi comparative ale României. Ca să vă dau un exemplu, care este diferenţa între ele, nu în turnurile lui Adam Smith şi David Ricardo, ci în dimensiune concretă. Noi avem, de pildă, cu Rusia un avantaj comparativ uriaş. Ştiţi că în exporturile noastre faţă de Rusia avem un excedent de un miliard de dolari? Dacă dăm deoparte energia, Rusia exportă la noi de aproape 400 milioane de dolari şi noi exportăm în Rusia de 1,4 miliarde de dolari. Vă imaginaţi ce ascendent avem în ceea ce priveşte avantajul comparativ cu Rusia, pe care nu îl valorificăm ca atare? Avem avantaj comparativ cu alte ţări în zona asiatică, din Africa, din America Latină, şi noi aproape că nu mai suntem prezenţi în locurile acelea.

Dacă vreţi să ştiţi, în urma unor restructurări succesive, noi nu mai avem niciun reprezentant comercial în Asia de Sud-Est, Australia şi Noua Zeelandă, decât unul singur la Singapore. Toate ţările emergente, Indonezia, Vietnam, Australia sunt fără reprezentare. În Africa avem patru reprezentanţi în Nord, la Tunis, la Tanger, la Alexandria şi la Alger şi unul în Cape-Town. Restul Africii este complet goală ca pe vremea lui Livingstone din perspectiva reţelelor comerciale româneşti.

Pentru a nu cădea în capcana sinergiei de criză, ţările europene trebuie să aibă o strategie comună privind deschiderea către terţe pieţe. Şi România trebuie să fie una dintre ţările care dau tonul în această privinţă. Pentru că picăm în această capcană în UE: sinergia crizelor. Fiind atât de mult înlănţuiţi între noi, nu atenuăm unii ce se întâmplă la alţii, ci dimpotrivă, ne alimentăm reciproc.

A patra strategie este Strategia de inovare, care are ca obiectiv nu atât cercetarea fundamentală, cât cercetarea aplicată. Inovarea, transferurile tehnologice, astfel încât reindustrializarea să nu se facă ca la Bumbeşti-Livezeni, ci să se facă intrând direct pe industriile cu mare productivitate, pe industriile de vârf. Toate acestea patru vor trebui prezentate până la sfârşitul anului. Noi avem ca ţintă finală jumătatea lunii noiembrie. Am implicat instituţii valoroase din perspectiva aceasta, Banca Mondială, cu care am încheiat un acord de colaborare, Academia Română cu institutele sale, institutele de cercetare, astfel încât să existe un efort colectiv, care ca orice lucru valoros, de la Epopeea lui Ghilgameş şi până la Vechiul Testament, să nu poarte semnătura unui singur om. Pentru că, în această privinţă, semnăturile fac rău, un efort de o asemenea anvergură nu poate să fie purtat doar pe doi umeri, pentru că nu poate fi realizat doar de doi umeri şi atunci trebuie să existe o solidaritate şi în ce priveşte expertiza, şi în ce priveşte aplicarea.

În linii mari, noi încercăm acum să promovăm acest cuvânt cheie: competitivitatea. Competitivitatea trebuie să fie dintr-un anumit punct de vedere şi blazonul, nu frunze, nu alte însemne, ci competitivitatea – aa trebuie să fie marca României. Cineva când vede un produs, aşa cum vede parfurmurile franţuzeşti sau rulmenţii suedezi sau maşinile nemţeşti, să spună: da, dacă e din România, înseamnă că e bun. Românii să nu fie mândri doar de muzica folclorică şi de unii fotbalişti, să zică sunt mândru că sunt român pentru că „the system works”, sistemul funcţionează. Să existe o zi în care românii să nu serbeze doar drapelul, să nu serbeze doar imnul şi Ziua Naţională, ci să serbeze şi statul român, pe care să îl vadă partener.

Deci, competitivitatea are o dimensiune tehnică, instituţională, are o dimensiune economică, dar are şi o dimensiune culturală. Mândria de a fi român să se întoarcă la ea acasă. Iar eu când mai merg în străinătate să nu mă duc ca un stareţ cu albume cu fresce din mănăstiri sau ca un arheolog cu cioburi de oale, să mă duc cu materiale care să promoveze economia românească, investitorii români şi realităţile româneşti. Faptul că avem împreună cu noi reprezentanţii Ambasadei Statelor Unite şi experţi de talie internaţională este pentru noi o mare încredere pentru că singuri nu vom reuşi şi această strategie trebuie să aibă şi o validare internaţională. Această validare se dă cu garanţia profesională pe care o dau astfel de oameni şi astfel de instituţii. Eu vă mulţumesc foarte mult. Mă simt foarte onorat să particip la această întâlnire.”

Care este opinia ta?

Pe acelasi subiect:

publicitate - Agromonitor ofera publicitate prin banner sau linkuri platite in aceasta pagina. Tarife promotionale! Mai multe detalii aici!

Newsletter

Trimitem un singur email pe zi, de luni până vineri.

FORUM

18.03.2018 - 9:59
Eduard gabriel spune: Salut sunt crescator de urechiati si detin o micro ferma in comuna LIPANESTI PH as dori sa iau legatura cu dumneavoastra ma gasiti la nr 0727035143 pot creste orice rasa de iepure si in nr foarte mare daca este nevoie raspunde

18.03.2018 - 4:11
Anonim spune: Cum pot lua legatura cu patronul abatorului sunt crescator de iepuri raspunde

05.03.2018 - 2:20
Ionut spune: comercializam custi profesionale de crestere intensiva a iepurilor marca Italiana raspunde

05.02.2018 - 6:19
Florin spune: Pot sa ofer 100 de iepuri pt carne in fiecare luna cate o 100 de buc in fiecare luna momentan un nr de telefon 0756216299 astept un rasp cine preia carnea de iepuri sau la email florin.temian90@gmail.com raspunde

05.02.2018 - 6:16
Anonim spune: Pot sa ofer iepuri pt carne 100 la o luna nr contact 0756216299 raspunde

13.01.2018 - 8:42
Racolta spune: Buna ziua , detin 30 de iepuroaice de Urias De Transilvania . As vrea sa extind mini ferma mea doar ca am nevoie de piata de desfacere . Intrebarea mea este cat plateste abatorul kg in viu . Va multumesc raspunde

publicitate agromonitor