agromonitor: Soluri România: Clasificare, principalele tipuri de sol pe terenuri agricole

Soluri România: Clasificare, principalele tipuri de sol pe terenuri agricole

| Vegetal | de

Etichete: , , ,

Caracteristicile solului variază de la o zonă la alta în funcţie de numeroşi factori, cum ar fi clima şi altitudinea. În fiecare zonă climatică predomină un tip de sol.

În zonele calde se întâlnesc solurile roşii (culoare roşie) şi laterite (de culoare balbenă), sărace în humus şi săruri minerale. În stepe şi deşerturi solurile sunt cenuşii sau brune. În zonele temperate, predomină cernoziomurile de culoare neagră şi cu fertilitate ridicată, solurile brune şi podzolurile legate de porţiunile forestiere. Există circa 720 de variaţii de sol.

Solurile cenuşii albice (denumirea precedentă – cenuşii deschise de pădure) se întâlnesc fragmentar pe rocile luto-nisipoase, suportate de argile la adîmcimea de 150-200 cm. S-au format sub pădure în majoritate carpinete-quarcete. Orizontul superficial ocric trece evident într-suborizont albic (cu SiO2 amorf), slab structurat. Spre adîmc acest suborizont trece în brun-roşcat cu structură columnară sau prismatică şi dură.

Solurile cenuşii molice (denumirea precedentă – cenuşii închise de pădure) s-au format în condiţiile pădurilor de stejar cu înveliş ierbos dezvoltat. Le este caracteristic un orizont A molic humnificat, cu structură grăunţoasă mare, cu caracter eluvial slab pronunţat.

Solurile cenuşii vertice se formează sub pădurile de quarcete- carpinete, pe roci argiloase grele. Formarea profilului este influienţată de componenţa rocii materne. Are totodată particularităţi vertice (nuanţe verzui, feţe de alunecare, abundenţă de argilă fină).

Cernoziomurile se deosebesc prin caracterul acumulativ, bine humificat (la adîncimea de 80-100 cm conţinutul de humus depăşeşte 1%) structurat şi afînat (molic). Regimul de umiditate – periodic percolativ şi nepercolativ. Reacţia solului este neutră sau slab alcalină. Cernoziomurile se formează sub păduri preponderant quarcete şi cu înveliş ierbos. Profilul cernoziomului are caracter molic relativ humnificat. Cernoziomul ca tip este reprezentat de 5 subtipuri – argiloiluvial, levigat, tipic, carbonatic şi vertic.

Cernoziomurile argiloiluviale s-au format sub pădurile de stejar cu înveliş de ierburi bine dezvoltat, care contactează cu stepele mezofite. Orizontul de la suprafaţă este de tip molic, fără caractere de eluviere şi doar slab pudrat cu SiO2. Orizontul B în partea inferioară are caracter iluvial cu conţinut mai ridicat de argilă fină, structură poliedrică, tasat.

Cernoziomurile levigate se formează în condiţiile stepelor mezofite ale zonei de silvostepă, dar se întîlnesc şi sub păduri de stejar cu înveliş ierbos. Profilul are un caracter general molic, levigat, adică lipsit totalmente de carbonaţi. Ca regulă, prezenţa carbonaţilor (efervescenţa) începe ceva mai jos de limita inferioară a orizontului B.

Cernoziomurile tipice reprezintă subtipul modal al tipului. Se formează în condiţii de stepă, uneori cu pîlcuri de stejar pufos. Orizontul A este bine humificat, structurat şi afînat. Orizontul B este de tranziţie, fiind mai slab humificat, cu structură grăunţoasă mare şi bogat în diferite forme de carbonaţi. Subtipul se divizează în două: moderat humifere şi slab humifere. Primele se formează sub stepele mezofite şi xerofite cu pîlcuri de stejar pufos, iar ultimele se formează sub steeple xerofite cu comunităţi de negară şi păiuş.

Cernoziomurile carbonatice se formează în condiţiile stepelor xerofite şi doar parţial cu pîlcuri de stejar pufos. Sunt slab humificate ca cele precedente, cu strustură mai puţin stabilă. Conţin carbonaţi chiar de la suprafaţă.

Cernoziomurile vertice se formează în condiţii de stepă, pe roci argiloase cu conţinut ridicat de argilă fină. Orizontul A este molic, structurat, însă tasat, dur. Orizontul B, fiind şi el în genere molic are caractere vertice – nuanţe verzui, structură bulgăroasă mare, feţe strălucitoare. După nivelul şi conţinutul carbonaţilor cernoziomurile vertice pot fi carbonatice, tipice sau levigale (caracter la nivel de gen).

Redzinele se formează pe calcare şi marne, atît sub influienţa asociaţiilor ierboase de stepă, cît şi de pădure. Procesele pedogenetice se produc doar în stratul alterat de la suprataţa rocilor calcaroase. Profilul solurilor redzinice este tipul fără orizontul de tranziţie B. Orizontul superficial are caracter molic-humificat, structurat, uneori scheletic, suportat de rocă. Redzinele se divizează în două subtipuri: levigate şi tipice.

Vertisolurile se formează în condiţii de stepă şi silvostepă, sub vegetaţie ierboasă, pe roci argiloase grele (conţinut mare de argilă fină). Procesele pedogenetice sunt condiţionate de proprietăţile specifice ale acestor roci, care în stare umedă gonflează, iar în stare uscată crapă. Solificarea se produce doar în stratul de la suprafaţă. Astfel, solul prezintă un strat amestecat, de culoare cenuşie închisă, uneori cu nuanţe verzui, avînd o structură bulgăroasă mare, cu feţe de alunecare. Vertisolurile se divizează în subtipuri: molic si ocric.

Solurile cernoziomoide se formează în condiţii de stepă şi silvostepă, pe terenurile unde periodic sau permanent persistă un surplus de umezeală. Pentru profilul acetor soluri este caracteristi orizontul A molic, bine humificat şi structurat. Orizontul B are caracter hidric condiţionat de pînza capilară sau nivelul ridicat al apelor freatice. Se divizează în două subtipuri- levigate şi tipice.

Mocirlele se formează în arealele cu exces de umiditate. Nivelul apei freatice se află în profil, ajungînd pînă la suprafaţă. Solurile sunt mlaştinoase, procesele pedogeneze au caracter anaerob. Mocirlele pot fi tipice, gleice şi turbice.

Solurile turboase se formează în condiţii permanent anaerobe, cînd rămăşiţele plantelor hidrofile se descompun prea puţin şi se conservează în sol sub formă de turbă. Solurile turboase pot fi de două feluri: tipice şi gleice.

Soloneţurile se formează în condiţii de stepă, pe rocile argiloase care conţin săruri solubile (NaCl, Na2SO4 etc.). Principalele caractere sunt condiţionate de prezenţa cationilor de Na care parţial înlocuiesc în complexul absorbtiv Ca. Prezenţa Na conduce la formarea humatului de Na, care, spre deosebire de humatul de Ca, este mai solubil şi mai cafeniu. Structura devine bulgăroasă sau columnară. Profilul soloneţului constă din orizontul A cu caracter solodizat-cenuşiu deschis, lamellar, columnar. Grosimea profilului este relativ mică (50-60 cm).

Solonceacurile se formează sub influienţa apelor fretice mineralizate. Evaporarea apei conduce la acumularea în profil şi la suprafaţa solului a sărurilor solubile. După nivelul apelor freatice se divizează în două – molice şi hidrice.

Solurile deluviale se formează la baza versanţilor şi în văi pe contul parcelelor neselectate, transportate de torenţii de scurgere. Profilul acestor soluri constă din straturi de material solificat ( humificat, structurat) mai mult sau mai puţin transformat de procesele pedogenetice actuale locale. Aceste soluri sunt foarte profunde, humificate şi bine structurate. În funcţie de caracterul materialului iniţial solurile deluviale pot fi molice sau ocrice.

Solurile aluviale sunt cele mai tinere şi se formează în luncile rîurilor pe depunerile aluviale recente. Ele se divizează în subtipuri-tipice, hidrice, vertice, şi turbice.solurile aluviale pot fi salinizate, soloneţizate, şi gleizate.

Solurile de pădure se formează în condiţii de silvostepă şi sub păduri de foioase însoţite de un covor ierbos. Se caracterizează prin faptul că stratul de sol are o grosime mică şi conţine o cantitate mică de humus. Solurile de pădure se divizează în două tipuri : cenuşii de pădure şi brune de pădure.

Solurile cenuşii de pădure se formează sub păduri de stejar, stejar cu arţar, sau amestec de tei şi frasin. Se evidenţiază două subtipuri principale: cenuşii tipice şi cenuşii-închise de pădure. Profilul lor este bine evidenţiat în orizonturi genetice. Grosimea solului variază de la 40 pînă la 90 cm, carbonaţii apar, ca regulă, la adîmcimi de 120-150 cm, au o structură glomerulară-nuciformă. Conţin substanţe în cantităţi insuficiente, dar reacţionează pozitiv la introducerea îngrăşămintelor naturale şi la cele chimice de azot.

Solurile brune de pădure se formează sub pădurile de fagsau de stejar. Au un profil slab diferenţiat în orizonturi genetice. Culoarea lor este brun-deschisă uneori roşcată, structura glomelurală, cu o compoziţie mecanică uşoară. Regimul hidric este suficient. Solurile nu conţin carbonaţi şi sunt favorabile pentru plantaţiile de pomicole şi soiurile de tutun aromat.

Care este opinia ta?

publicitate - Agromonitor ofera publicitate prin banner sau linkuri platite in aceasta pagina. Tarife promotionale! Mai multe detalii aici!

Newsletter

Trimitem un singur email pe zi, de luni până vineri.

FORUM

28.06.2017 - 10:19
marian spune: isi bat joc de crescatori raspunde

16.06.2017 - 1:25
Madalin spune: Cati litri are rezervorul? raspunde

23.05.2017 - 11:19
Madalin spune: Buna ziua, doresc sa investesc intr-o ferma de iepuri numai ca ma lovesc, ca si marea majoritatea de cea mai mare problema ci anume piata de desfacere. Acesta este singurul impediment care ma impiedica in acest moment sa investesc intr-o astfel de ferma. Daca imi poate da cineva un sfat in acest sens il primesc cu mare drag. O zi buna raspunde

20.04.2017 - 12:38
Nicolae spune: Bună ziua! Aș dori să știu dacă exista abator de iepuri în românia,Și ce rase se primesc! raspunde

18.04.2017 - 8:24
Aura Stefanescu spune: Foarte interesant subiectul. Doresc sa primesc articolul complet. Mulțumesc frumos, Aura Stefanescu raspunde

17.04.2017 - 5:19
nicusor spune: exportul e singura varianta,sau eu as fi dispus sa ne unim cativa si sa facem un abator,de bani nu ar fi o problema,varianta e punctele de desfacere din abator mai departe raspunde

publicitate agromonitor