Afaceri agricole: Iată câți bani ai putea să câștigi vânzând dude

De sute de ani, frunzele dudului sunt recoltate pentru creșterea viermilor de mătase. Lemnul de dud este căutat şi el de dogari pentru învechirea ţuicii. Despre fructe, românii nu spun însă mai nimic, decât că le mămânci „ca să nu mori de foame”, adică e un pom atât de rustic şi de răspândit încât nu e nevoie să îţi baţi capul cultivându-l. Și totuși, condiționate, dudele pot să valoreze o mică avere.

Un lung istoric al frunzei de dud

„În luna aprilie a anului 1788 se emitea o circulară către magistratele din oraşele Braşov şi Rupea prin care locuitorii erau invitati să predea cât mai multe frunze de dud crescătorilor de viermi de matase”, scrie Th. Nagler în lucrarea sa „Contribuţia saşilor la dezvoltarea economică a Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea”.

„Dudul este cultivat de mult timp în țară pentru frunza lui ce se culege și se dă la gândacii de mătase, care produc borangicul”, scria Ion Ionescu de la Brad în cartea „Lecțiuni elementarii de agricultură”, apărută în 1870.

Chiar și azi, în literatura de specialitate se spune că „dudul este cultivat mai mult în scop ornamental” sau că „agrotehnica specifică culturii dudului este total diferită de cea aplicată speciilor pomicole, datorită faptului că acesta se cultivă pentru frunză şi nicidecum pentru fruct”.

Însă, revoluţia „bio” din ultimii ani a readus în atenţia nutriţioniştilor beneficiile consumului acestor fructe, proaspete, uscate sau procesate.

„Sunt sursă de proteine, vitamina C, fier și antioxidanți (resveratrol). Resveratrolul ajută la prevenirea semnelor de îmbătrânire, distruge celulele canceroase”, spune unul dintre magazinele online care vând dude deshidratate.

Fructele au început să apară, proaspete sau procesate, prin diferite magazine de produse „bio” sau chiar în supermarketuri, cu preţuri care nu mai au nicio legătură cu fructul întâlnit pe marginea şanţurilor. De ce? Sunt importate. Iar consumatorii le cumpără, pentru că pe piaţa fructelor se simte nevoia de diversificare.

Câteva prețuri actuale ale dudelor deshidratate, în magazinele bio și raw din România:

• Rapunzel – 15,5 lei/100 gr (adică 155 lei/kg)
• Nutrisslim – 24,8 lei / 150 gr (adică 165,33 lei/kg)
• Bio-Sarida – 39,5 lei / 250 gr (adică 158 lei/kg)
• Bio Flores – 26,17 lei / 250gr (adică 104,68 lei/kg)

Cultivarea dudului pentru fructe poate fi o afacere

Să vedem câteva cifre:

– un copac ajuns la maturitate poate să producă, într-un an excelent, 20 kg fructe proaspete (sursa).
– prin uscare, dintr-o cantitate de 100 de kilograme de fructe proaspete se obțin 15 kg fructe uscate (sursa).

Observaţi, vă rog, că am citat un autor străin. În limba română este foarte greu să găseşti date privind producţia de fructe.

Prețul de vânzare „la raft” în magazinele de specialitate poate să sară de 15 lei/suta de grame, adică peste 150 de lei kilogramul.

Dintr-un singur copac (adult) obținem prin uscare 3 kilograme de fructe uscate, o producție care valorează – teoretic – o sută de euro (450 lei). Asta în condiţiile aplicării unei tehnologii impecabile şi într-un an generos din punct de vedere meteorologic.

Cheltuieli: uscător fructe (achiziţie plus cost de întreţinere), zilieri pentru cules, depozitare, ambalare, transport.

Un uscător cu o capacitate de 500 kg pe şarjă costă aproximativ 30.000 euro, pe când un model pentru uz casnic, cu o capacitate mult mai mică, poate să coste 100-400 euro (sursă). Un zilier se plăteşte cu 50 până la 100 lei/zi, în funcţie de zonă, plus mâncare şi ţigări.

Alte venituri: subvenţie agricultură ecologică. Anul trecut, cei care lucrau până în 5 ha primeau 1500 euro/an/exploataţie (sursă)

Să vedem, mai departe, alte cifre. Ce venituri am putea obține din vânzarea fructelor de dude deshidradate. Avem două variante: un „investitor nebun” care se aruncă cu capul înainte, face un credit și cultivă zece hectare, și „investitorul cuminte”, de familie, care nu investește aproape nimic în afară de munca depusă.

Varianta „curajoasă”: Producţia obţinută pe zece hectare

Există mai multe modalităţi de cultivare a dudului, intensive, semi-intensive sau clasice. Să considerăm, însă, o plantație clasică de dud cu trunchi înalt. Pentru aceasta, socotim o distanță de plantare de 5 m între pomi, când înălțimea tulpinii dudului este de 150-200 cm iar coroana duzilor va fi condusă sub formă de vas cu 4-5 etaje. Pe un hectar de teren se pot planta, în felul acesta, 400 de duzi.

Într-un an bun, capacitatea de producţie este de 8 tone fructe proaspete la hectar, adică 1,2 tone fructe uscate (deși există documente care menționează producții de 30 de tone/ha, noi vom merge pe varianta minimă de 8 tone). În acest caz, deja vorbim o afacere serioasă care necesită investiţii de genul uscătorului industrial, la care se mai adaugă o linie profesională de ambalat şi etichetat, al cărei preţ diferă în funcţie de capacitate şi de producător. Utilajele pot să depăşească o sută de mii de euro.

Să vedem care ar fi veniturile.

La o astfel de producţie, deja nu mai este relevant preţul de vânzare cu amănuntul, la suta de grame. Făcând un scurt research prin cataloagele internaţionalele şi portalurile b2b, aflăm că chinezii le vând cu preţuri care încep cu 3 dolari kilogramul, condiţii FOB. Pornind de la ideea că un european nu poate să vândă mai ieftin decât un chinez, mergem şi noi pe acelaşi preţ pe care îl rotunjim la 12 lei kilogramul, deci de peste zece ori mai ieftin decât preţul la raft. Nu va fi o problemă găsirea unui distribuitor, în aceste condiţii.

La 12 lei kilogramul (12.000 lei/tonă), producţia noastră de pe un hectar ajunge la o valoare de 14.400 lei, adică aproximativ 3300 de euro la cursul de azi (4,36).

De pe cele 10 hectare luate în calcul vom „recolta” 33.000 de euro anual. Să nu uităm că acest venit îl obținem practicând un preț de 12 lei kilogramul, vrac, față de peste 150 de lei kilogramul preț final la comerciant.

Chiar și în condițiile unui an capricios, cu calamități care ne produc pierderi de 75% din producție, tot vom rămâne cu 2477 euro în buzunar.

Întrebarea justă care apare este de ce nu cultivă toată lumea dude ca să le usuce, dacă marja de profit este atât de bună. Răspunsul este simplu: cerere şi ofertă.

Este puţin probabil ca un producător să reuşească să vândă întreaga producție în România, încă din primii ani de la lansarea acestui produs. De aceea, în lipsa unor conexiuni peste hotare şi a unor resurse fianciare consistente în spate, un investitor poate adopta modelul prudent, cu riscuri minime.

Varianta „prudentă”: Producţia obţinută pe 1600 mp

În loc de zece hectare şi utilaje de zeci de mii de euro, folosim curtea din spatele casei şi cumpărăm un deshidrator de uz casnic pentru care cheltuim 200 de euro. Nu apelăm nici la zilieri, activităţile de recoltare, sortare şi ambalare urmând să le realizăm în familie.

Socotim un teren de 40 pe 40 metri, deci 1600 mp. Mergem tot pe o densitate de 5/5 m între pomi, adică vom avea 16 duzi. Îi lăsăm să crească rustic, nu cheltuim pe produse de uz fitosanitar şi nici pe îngrăşăminte chimice. În aceste condiţii, socotim o producţie la jumătate din valoarea celei comerciale, adică de doar 10 kg fructe proaspete/copac ajuns la maturitate. Vom avea 1,5 kg fructe uscate la un pom, deci 24 kg dude uscate, produse în curtea noastră.

La o asemenea cantitate, nu se mai pune problema spaţiului de depozitare şi nici cea a achiziţiei unor utilaje. Putem fără probleme să ne adresăm direct consumatorului sau să încercăm să vindem prin distribuitorii, băcăniile şi magazinele bio. De această dată, preţul final are relevanţă şi nu mai e nevoie să fim „ieftini precum chinezul”. Chiar dacă le dăm cu 90 de lei/kg, lăsând magazinul să practice un adaos consistent până la 150 de lei, tot vom obţine 2160 de lei/an. Creşterea acestui venit anual ţine de puterea de negociere cu distribuitorii sau de posibilitatea vânzării directe către consumator, să zicem prin internet. Dacă cererea se va dovedi mare, fermierul poate oricând să își extindă suprafața cultivată (știm că potențialul unui hectar este 14.400 lei).

Aici intervine capacitatea producătorului de îşi lăuda şi promova produsul. Greu nu este, atâta timp cât există numeroase articole în presă care laudă beneficiile consumului de dude.

„Sunt o alegere utilă, undeva la 200 g pe zi în sezon pot să aducă beneficii pentru sănătate, pentru sănătatea creierului. S-a constatat că ajută la buna circulaţie la nivel cerebral şi pentru reducerea nivelului colesterolului prin cantitatea de antioxidanţi (…) Avantajul pe care îl conferă alături de multe alte fructe e cantitatea mare de antioxidanţi şi de vitamine”, spune dr. Şerban Damian, nutriţionist, pentru CSID.ro

Nu doar nutriţioniştii, ci şi medicii recomandă consumul acestor fructe.

„Cele negre sunt puţin mai bogate în taninuri şi pot fi uşor dăunatoare persoanelor care au probleme de digestie şi mă refer la cele care au un tranzit mai accelerat (…) Pentru aceste persoane eu recomand să se consume dimineaţa pe stomacul gol, un bol mic, înseamnă 100, 150 de grame de dude în special din cele negre, deci pur şi simplu înlocuiesc o masă, masa de dimineaţă, cu aceste dude”, spune dr. Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, potrivit aceleiaşi surse.

Alte variante de desfacere

Procesarea prin deshidratare este doar una din modalităţile a creşte valoarea producţiei noastre. Sunt cerute şi apreciate produsele de tipul dulceţurilor de dude, de tipul sucului sau compotului de dude. O mică făbricuţă beneficiază de indulgenţă în privinţa normelor sanitar-veterinare, în situaţia în care obţine certificarea unui produs tradiţional.

Pe lista produselor tradiţionale actualizată în 2012 nu se găseşte niciun produs alimentar obţinut prin procesarea dudelor. ( vezi documentul )

Piaţa este încă liberă în luna mai a anului 2013, iar primul investitor va avea zero concurenţi.

„It is surprising that a plant which has been improved for leaf quality and yield to feed an animal, the silk worm, which has high nutritional feed requirements, received limited attention by livestock producers, technicians and researchers” – Manuel Sanchez, FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations)

Referințe:

• Journal of Fruit and Ornamental Plant Research – Approaches to industrial exploitation of mulberry fruits, 2010
• Mulberry for animal production, M. D. Sanchez, 2000 (FAO animal production and health paper)
• Conservation of mulberry genetic resources in India, FAO 2003
• Anexa 1 la Hotărârea nr. 911 din 5 septembrie 2012 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 796/2012 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de vită din zonele defavorizate, publicată îm Monitorul Oficial cu numărul 654 din data de 14 septembrie 2012
• Furnizori utilaje deshidratare fructe legume: Damar Trading SRL – Bucureşti, UCI Focşani etc

Producătorii sau distribuitorii de utilaje pentru procesarea fructelor și legumelor care doresc să își promoveze produsele în cadrul acestei pagini sunt invitați să ne contacteze.